făcăluit definitie

23 definiții pentru făcăluit

făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).
făcăluit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: făcălui] (Reg) Făcăluire.
făcăluit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 602 / Pl: ~iți, ~e / E: făcălui] (Reg) 1 (D. unele legume fierte, mai ales fasole) Amestecat prin frecare și zdrobire Si: bătut2 (1). 2 (Fig; d. oameni) Zdrobit (de oboseală).
FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.
FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui. – V. făcălui.
FĂCĂLUÍT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.
FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.
FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui. – V. făcălui.
FĂCĂLUÍT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.
FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.
FĂCĂLUÍT, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Regional, despre unele legume fierte, mai ales despre fasole) Zdrobit, frecat, făcut pireu. V. sleit. Fasole făcăluită. ◊ Fig. Mi-o zdrobit calu toate oasele-n mine... știi? parcă-s făcăluită. ALECSANDRI, T. 602.
făcăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 să făcăluiáscă
făcăluít (reg.) s. n.
făcăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă
făcăluít s. n.
FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)
FĂCĂLUÍT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) râșnit, zolit. (Fasole ~.)
A FĂCĂLUÍ ~ésc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț
A SE FĂCĂLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț
făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.
făcăluĭésc și (Munt. vest) fî́cîĭ, a v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).
FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)
FĂCĂLUIT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) rîșnit, zolit. (Fasole ~.)

făcăluit dex

Intrare: făcălui
făcălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: făcăluit (adj.)
făcăluit 1 adj. adjectiv
Intrare: făcăluit (s.n.)
făcăluit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular