fățuitoare definitie

23 definiții pentru fățuitoare

fățuitor, ~oare [At: DAME, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.
FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.
FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.
FĂȚUITOÁRE, fățuitoare, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia zidarul întinde și netezește straturile de tencuială aruncată pe zid cu mistria; drișcă. – Pronunțat: -țu-i-.
FĂȚUITÓR1, fățuitoare, s. n. Unealtă de forma unei rindele pentru fățuirea sau îndreptarea feței scîndurilor sau pieselor de lemn. V. rindea. ♦ Cuțit care servește în tăbăcărie la fățuitul pieilor. – Pronunțat: -țu-i-.
FĂȚUITÓR2, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fățuiește colile de tipar. – Pronunțat: -țu-i-.
fățuitoáre2 (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri
fățuitoáre1 (persoană) (-țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre
fățuitór1 (persoană) (-țu-i-) s. m., pl. fățuitóri
fățuitór2 (unealtă) (-țu-i-) s. n., pl. fățuitoáre
fățuitoáre (unealtă) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri
fățuitoáre (persoană) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre
fățuitór (persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. fățuitóri
fățuitór (unealtă) s. n. (sil. -țu-i), pl. fățuitoáre
FĂȚUITOÁRE s. v. drișcă.
FĂȚUITÓR s. v. rindea.
FĂȚUITOÁRE1 ~óri f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă. [Sil. -țu-i-] /a fățui + suf. ~tor
FĂȚUITÓR ~oáre n. 1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se fățuiesc scândurile sau piesele de lemn. 2) Cuțit puțin curbat, cu două manere, folosit la fățuirea manuală a pieselor din lemn. /a fățui + suf. ~tor
FĂȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de fățuire. /a fățui + suf. ~tor
fățuitoare f. rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului.
fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.
FĂȚUITOARE s. (TEHN.) drișcă, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)
fățuitor s. v. RINDEA.

fățuitoare dex

Intrare: fățuitoare
fățuitoare substantiv feminin
  • silabisire: -țu-i-
Intrare: fățuitoare
fățuitoare substantiv feminin substantiv neutru
  • silabisire: -țu-i-