12 definiții pentru fățuială
fățuială sf [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: feț~ sf / E: fățui + -eală] 1 Netezire a unei suprafețe. 2 Lustruire a unei suprafețe. 3 Poleire. 4 (Pgn) Aranjare a (suprafeței) unui lucru. 5 (Reg; fig) Lucru făcut în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuire. 7 (Pfm; fig) Bătaie dată cuiva (peste față). 8 Strat subțire de mortar, bine netezit reprezentând fața unei tencuieli. FĂȚUIÁLĂ, fățuieli,
s. f. 1. Fățuire.
2. Fig. (
Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față).
3. (
Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [
Pr.: -țu-ia-] –
Fățui +
suf. -eală.
FĂȚUIÁLĂ, fățuieli,
s. f. 1. Fățuire.
2. Fig. (
Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față).
3. (
Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [
Pr.: -țu-ia-] –
Fățui +
suf. -eală.
FĂȚUIÁLĂ, fățuieli,
s. f. I. Acțiunea de
a fățui și rezultatul ei; fățuire.
1. Netezire, lustruire, geluire.
2. Fig. (Popular) Pălmuire, bătaie. Supărați de purtarea lui Păcală către dînșii... îl luară la fățuială. ISPIRESCU, la TDRG.
3. Fățuire (
3).
II. (Concretizat) Strat subțire de tencuială, bine netezit, care formează fața aparentă a unei tencuieli.
fățuiálă s. f.,
g.-d. art. fățuiélii;
pl. fățuiéli
fățuiálă s. f. (sil. -țu-ia-), g.-d. art. fățuiélii; pl. fățuiéli FĂȚUIÁLĂ s. 1. v. fățuire. 2. v. lustruire. FĂȚUIÁLĂ s. v. geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit. FĂȚUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A FĂȚUI. 2) Strat subțire de mortar cu care se fățuiește. [Sil. -țu-ia-] /a fățui + suf. ~eală fățuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fățui (și fig.), de a bate: a trage cuĭva o fățuĭală. – Și
fe-. FĂȚUIALĂ s. 1. fățuire, fățuit, netezire, nivelare. (~ unui perete.) 2. fățuire, fățuit, lustruire, lustruit. (~ unui obiect.) fățuială s. v. GELUIRE. PĂLMUIALĂ. PĂLMUIRE. RINDELARE. RINDELUIRE. RINDELUIT. Fățuială dex online | sinonim
Fățuială definitie
Intrare: fățuială
fățuială substantiv feminin