fățărire definitie

2 intrări

7 definiții pentru fățărire

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.
fățărire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: fățări] (Înv) 1-2 Fățărie (1-2).
FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
!fățărí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățăréște, imperf. 3 sg. se fățăreá; conj. prez. 3 să se fățăreáscă
fățărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărésc, imperf. 3 sg. fățăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățăreáscă
A SE FĂȚĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare

fățărire dex

Intrare: fățări
fățări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fățărire
fățărire infinitiv lung