fățărie definitie

10 definiții pentru fățărie

fățărie sf [At: COD. VOR. 144/12 / Pl: ~ii / E: fățări + -ie] (Înv) 1 Părtinire (la judecată) Si: fățărnicie (1). 2 Ipocrizie.
FĂȚĂRÍE, fățării, s. f. (Înv.) Fățărnicie. – Fățări + suf. -ie.
FĂȚĂRÍE, fățării, s. f. (Înv.) Fățărnicie. – Fățări + suf. -ie.
FĂȚĂRÍE, fățării, s. f. (Învechit, rar) Fățărnicie, prefăcătorie, ipocrizie. Tu socoți că eu am învățat la dichiul Ghenadie toate fățăriile călugărești, cum le-ai învățat tu. HOGAȘ, DR. II 10. Politica devine diplomație, fățărie, ipocrizie ce ia toate culorile. GHICA, A. 693. Un om preste toți mai înțălept, Neviclean și făr’de fățărie. Cel mai bun la suflet și mai drept. BUDAI-DELEANU, Ț. 351.
fățăríe (înv.) s. f., art. fățăría, g.-d. art. fățăríei; pl. fățăríi, art. fățăríile
fățăríe s. f., art. fățăría, g.-d. art. fățăríei; pl. fățăríi, art. fățăríile
FĂȚĂRÍE s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.
fățărie f. ipocrizie: sunt sătul de atâta fățărie OD.
fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie. – Maĭ rar fățărie.
fățărie s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.

fățărie dex

Intrare: fățărie
fățărie substantiv feminin