fântâioară definitie

12 definiții pentru fântâioară

fântâioa sf vz fântânioară
fântânioa sf [At: CONTEMPORANUL III, 656 / P: ~nioa-ră / V: ~tâi~ / Pl: ~re / E: fântână + -ioară] 1-4 (Șhp) Fântâniță (1-4).
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.
FÂNTÂNIOÁRĂ, fântânioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] – Fântână + suf. -ioară.
FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.
FÂNTÂNIOÁRĂ, fântânioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] – Fântână + suf. -ioară.
FÎNTÎIOÁRĂ s. f. v. fîntînioară.
FÎNTÎNIOÁRĂ, fintînioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fîntînă. Colo jos la fîntînioară Trage-un voinicel să moară. HODOȘ, P. P. 77. – Pronunțat: -nioa-. - Variantă: fîntîioáră (ȘEZ. III 105) s. f.
fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
fântânioáră s. f. (sil. -nioa-), g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre
FÂNTÂNIOÁRĂ s. v. fântâniță.
FÎNTÎNIOA s. fîntînea, fîntîniță.

fântâioară dex

Intrare: fântânioară
fântâioară
fântânioară substantiv feminin
  • silabisire: -nioa-
Intrare: fântâioară
fântâioară