fâstâc definitie

2 intrări

14 definiții pentru fâstâc

fâstâc1 smn vz fistic
fâstâc2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Ambiție (1). 2 Capriciu (1).
fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.
FÂSTẤC s. m. v. fistic.
FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.
FÂSTẤC s. m. v. fistic.
FISTÍC2, fisticuri, s. n. Fruct al arbustului cu același nume, cu sîmburele verde, uleios și plăcut la gust cînd e prăjit. Ciocolată cu fistic. ▭ Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108. – Variantă: fîstî́c, fîstîci (ALECSANDRI, T. 449), s. m.
FÎSTÎ́C s. m. v. fistic.
FÂSTÂC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul unui corp care se agită). /Onomat.
fâstâc, fâstâcuri, s.n. (pop. și fam.) zăpăceală; uluire, perplexitate.
fâstâc! int. ce imită sgomotul unui corp care se agită: svâc! în dreapta, fâstâc! în stânga ISP. [Onomatopee].
fistíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.).
1) fîstî́c m., V. fistic.
2) fîstî́c n., pl. e (cp. cu fîstîc 1, pin aluz. la coloare). Olt. Opregu din ainte.

fâstâc dex

Intrare: fâstâc
fâstâc
Intrare: fâstâc (-e)
fâstâc -e