fâsăitură definitie

11 definiții pentru fâsăitură

fâsăitu sf vz fâsâitură
fâsâitu sf [At: DA / V: ~săi~ / Pl: ~ri / E: fâsâi + -tură] 1-8 Fâsâială (1-8).
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.
FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.
FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.
FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.
FÎSÎITÚRĂ, fîsîituri, s. f. Fîsîială.
fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
fâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
FÂSÂITÚRĂ s. 1. v. șuierătură. 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (~ a unui gaz sub presiune.)
FÎSÎITU s. 1. sîsîitură, șuierătură. (~ de șerpi.) 2. fîsîială, fîsîire, fîsîit. (~ a unui gaz.)

fâsăitură dex

Intrare: fâsâitură
fâsăitură
fâsâitură substantiv feminin
  • silabisire: -sâ-i-
Intrare: fâsăitură
fâsăitură