fâsăială definitie

14 definiții pentru fâsăială

fâsăia sf vz fâsâială
fâsâia sfi [At: CAMILAR, N. II, 46 / P: ~să-ia~ / V: fosăi~, ~săi~ / Pl: ~eli / E: fâsâi + -eală] 1 Sunet șuierător produs la ieșirea unui gaz sub presiune printr-un orificiu strâmt. 2 Producere a unui sunet șuierător la ieșirea unui gaz sub presiune printr-un orificiu strâmt. 3 (Pex) Producere a unui sunet slab. 4 Emitere (pe nas) a unor sunete șuierătoare. 5 (Pfm) Flatulență. 6 Producere a unui sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 7 Pronunțare peltică a consoanelor siflante. 8 Incapacitate de a pronunța bine pe „s”.
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.
FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală.
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială.
FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală.
FÎSÎIÁLĂ, fîsîieli, s. f. Zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strîmt; fîsîire, fîsîitură.
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
FÂSÂIÁLĂ s. v. fâsâitură.
FÂSÂIÁLĂ s. v. gaz, pârț, vânt.
fîsîĭálă f., pl. ĭeli. Acțiunea de a fîsîi.
FÎSÎIA s. fîsîire, fîsîit, fîsîitură.
fîsîia s. v. GAZ. PÎRȚ. VÎNT.

fâsăială dex

Intrare: fâsâială
fâsăială
fâsâială substantiv feminin