fâsâitură sf [At: DA / V: ~săi~ / Pl: ~ri / E: fâsâi + -tură] 1-8 Fâsâială (1-8).

FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.

FÂSĂITÚRĂ s. f. v. fâsâitură.

FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.

FÎSÎITÚRĂ, fîsîituri, s. f. Fîsîială.

fâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

fâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri

FÂSÂITÚRĂ s. 1. v. șuierătură. 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (~ a unui gaz sub presiune.)

FÎSÎITURĂ s. 1. sîsîitură, șuierătură. (~ de șerpi.) 2. fîsîială, fîsîire, fîsîit. (~ a unui gaz.)