15 definiții pentru fâsâi
fâsâi [At: LB / V: (Trs; Ban) ~săi, fâșăi, (Mol; Buc) fosăi / Pzi: fâsâi, (reg) ~esc / E: fâs] 1 vi (D. gaze sub presiune) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea printr-un orificiu strâmt. 2 vi (Buc; pex) A produce un zgomot slab. 3-4 vir (Pfm; d. ființe) A da vânturi fără zgomot. 5 vi (D. ființe) A scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 6 vi A produce un sunet asemănător celui pe care-l face apa când începe să fiarbă. 7 vi (D. lemnele verzi puse pe foc, d. un obiect încins în contact cu apa) A produce un sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 8 vi A pronunța peltic consoanele siflante. 9 vi A nu putea pronunța bine pe „s”. 10 vi (Reg) A pălăvrăgi. 11 vz (îvp; fig; d. lucrări) A merge încet. 12 vr (Îe) S-a fâsâit! Exprimă convingerea vorbitorului că momentul oportun pentru a întreprinde ceva a trecut. FÂSÂÍ, fấsâi,
vb. IV.
Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [
Var.:
fâsăí vb. IV] –
Fâs +
suf. -âi.
FÂSÂÍ, fấsâi,
vb. IV.
Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [
Var.:
fâsăí vb. IV] –
Fâs +
suf. -âi.
FÎSÎÍ, fî́sîi,
vb. IV.
Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd întocmai ca pronunțarea prelungită a sunetului «f». Se auzea cum fîsîie gazul cu putere.
2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gîsca fîsîie cînd cineva se apropie de pui. ◊
Tranz. Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. – Variantă:
fîsăí (REBREANU, R. II 65)
vb. IV.
fâsâí (a ~) vb.,
ind. prez. 3 fấsâie,
imperf. 3
sg. fâsâiá;
conj. prez. 3 să fấsâie
fâsâí vb., ind. și conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá FÂSÂÍ vb. 1. v. șuiera. 2. v. sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect înfierbântat aruncat în apă ~.) A FÂSÂÍ fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieșite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot șuierător și înăbușit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre ființe) A produce sunete șuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi făsăì v.
1. a sforăi (din nas);
2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].
fî́sîĭ, a
-í v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physáo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-l face un gaz ĭeșind pintr’un loc strîmt fără să explodeze saŭ de sunetu pe care-l face gîsca cînd îșĭ apără bobociĭ saŭ de un om căruĭa ĭ-au căzut dințiĭ și nu maĭ poate vorbi bine. V.
fosăĭ. FÎSÎI vb. 1. a sîsîi, a șuiera. (Șerpii ~.) 2. a sîsîi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect infierbîntat aruncat în apă ~.) fâsâi, fâsâi
v. r. 1. a se dezumfla.
2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor.
3. a-și pierde calitățile inițiale.
Fâsâi dex online | sinonim
Fâsâi definitie
Intrare: fâsâi
fâsâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
fâsăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a