fâs definitie

10 definiții pentru fâs

fâs i [At: PAMFILE, C. 7 / V: fos / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu. 2 Cuvânt care sugerează incapacitatea cuiva de a face un anumit lucru.
FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee.
FÂS interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. – Onomatopee.
fâs1 interj.
*fâs2 (fam.) s. n.
fâs interj.
fîs interj. – Exprimă sunetul produs de gaze sub presiune. – Var. fos. Creație expresivă. – Der. fîsîi, vb. (a fluiera, a șuiera, a gîfîi; despre gîște, a sîsîi; a scăpa vînturi); fîsîială, s. f. (șuierat); fîsîitor, adj. (șuierător); fîsîitură, s. f. (șuierat; vînt, bășină); fosăi, vb. (a sufla tare, a șuiera, a fluiera); fosăială, s. f. (șuierat). Cf. piș, fîș.
FÂS interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de ieșirea unui gaz sub presiune printr-un orificiu îngust). /Onomat.
a face un fâs expr. a eșua, a nu izbuti.
fâs, fâsuri s. n. 1. eșec. 2. decepție. 3. emisie de gaze intestinale.

fâs dex

Intrare: fâs
fâs interjecție