fârtai definitie

8 definiții pentru fârtai

fârtai sn [At: (a. 1717) IORGA, S. D. XII, 235 / V: făr~, ~al, fărtal, ~ar, fărtar, (înv) fărtariu, fârtariu, sf~, sfârtar, sfârtariu, (sst) furtare sfp / Pl: ~e, (rar) ~tăi / E: mg fertály cf ferdelă, firtă] (Trs; Mol) 1 Sfert. 2 (Înv; nob) Fiecare grad de descendență nobiliară. 3 (Înv; îs) ~-de piatră A patra parte dintr-un coș (36), egal cu un stânjen cubic. 4 (Înv; îs) Un ~ de cofă A patra parte dintr-o cofa (10). 5 (Rar; îf fârtal) O treime dintr-un întreg.
FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (Reg.) Sfert. – Din magh. fertály.
FÂRTÁI, fârtaie, s. n. (Reg.) Sfert. – Din magh. fertály.
FÂRTÁI s. v. litră, pătrime, sfert.
fîrtáĭ n., pl. aĭe, -ál și -ár n., pl. e (ung. fertály, d. germ. viertel, sfert. V. sfert). Sfert (Trans.). Cantitate despărțită din alta maĭ mare (Mold.): un firtaĭ de lemne, de peatră. O veche măsură de capacitate săsească (un sfert de găleată) întrebuințată în Moldova pe la 1600. Despărțitură pe blazon: fîrtale de nobleță. – Și sfîrtaĭ (Trans. vest). În Mold. și cĭofîrtaĭ (din cĭofîrtă și firtaĭ), cantitate despărțită din alta maĭ mare. V. hartan.[1]
fârtai s. v. LITRĂ. PĂTRIME. SFERT.
fârtái, fârtaie, (fărtai), s.n. – (reg.) 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi, 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1.700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALRRM, 1971: 410). – Din magh. fertály (Bud, 1908; Scriban, DEX, MDA) < germ. Viertel „sfert” (Scriban).
fârtái, -ie, (fărtai), s.n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert”; Din magh. fertály (Bud 1908).

fârtai dex

Intrare: fârtai
fârtai