fârtăție definitie

8 definiții pentru fârtăție

FÎRTĂȚÍE s. f. (Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f.
fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei
fârtățíe s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei
FÂRTĂȚÍE s. v. amiciție, prietenie, tovărășie.
fîrtăcĭúne (vechĭ) și fîrtăție f. Calitatea de fîrtat. Tovărășie.
fîrtăție s. v. AMICIȚIE. PRIETENIE. TOVĂRĂȘIE.
fârtățíe, fârtății, (fărtăție), s.f. – (înv.) Formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. Ocaziile ceremoniale în care se realiza cuprinderea de fârtați erau nunțile, ospețele de botez, în ziua de Paști, Crăciun, Rusalii sau la diferite clăci care se organizau în cursul unui an. Obiceiul s-a păstrat în satele din Chioar și Lăpuș. – Din fârtat + suf. -ie (MDA).
fârtățíe, -ii, s.f. – Formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. Ceremonialul presupunea un anumit ritual practical în biserică, unde cei doi care se înfrățiau jurau pe cruce. În Maramureș s-a practicat, până la mijlocul sec. XX, frăția între familii, în zona Chioar (v. studiul lui Chiș Șter). – Din fârtat + -ie.

fârtăție dex

Intrare: fârtăție
fârtăție substantiv feminin