fântâniță definitie

8 definiții pentru fântâniță

fântâniță sf [At: MARIAN, î. 576 / Pl: ~țe / E: fântână + -iță] 1-4 (Șhp) Fântână (1-2) (mică) Si: fântănea (1-4), fântânică (1-4), fântânioară (1-4), fântânuță (1-4)
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.
FÂNTÂNÍȚĂ, fântânițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fântână; fântânea, fântânioară. – Fântână + suf. -iță.
FÎNTÎNÍȚĂ, fîntînițe, s. f. (Rar) Fîntînioară. Colo-n deal pe potecuță, Lîngă mîndră fîntîniță, Trece-o dalbă copiliță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378.
fântâníță (rar) s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
fântâníță s. f., g.-d. art. fântâníței; pl. fântâníțe
FÂNTÂNÍȚĂ s. fântânea, fântânioară.
FÎNTÎNIȚĂ s. fîntînea, fîntînioară.

fântâniță dex

Intrare: fântâniță
fântâniță substantiv feminin