fântânea definitie

9 definiții pentru fântânea

fântânea sf [At: GORJAN, H. I, 66 / Pl: ~ele / E: fântână + -ea] 1-4 (Șhp) Fântâniță (1-4). 5 (Mpp) Ulcer artificial, derivativ, prin care se întreține o supurație locală. 6 (Atm; pop) Fontanelă.
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.
FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.
FÎNTÎNEÁ, fîntînele, s. f. (Rar) Fîntînioară. Maică, din gurița mea S-ar fi făcut fîntînea, Din sprincene izvoarele, Din ochi două păhărele, Să bea voinicii din ele. HODOȘ, P. P. 158.
fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele
fântâneá s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle
FÂNTÂNEÁ s. v. fântâniță.
fântâneá s.f. (reg.) 1. ulcer artificial. 2. moalele capului (la copiii mici).
FÎNTÎNEA s. fîntînioară, fîntîniță.

fântânea dex

Intrare: fântânea
fântânea substantiv feminin