fântânar definitie

11 definiții pentru fântânar

fântânar sm [At: (a. 1658) DOC., ap. TDRG / Pl: ~i / E: fântână + -ar] 1 Persoană a cărei meserie constă în construirea, repararea sau întreținerea fântânilor Si: (reg) făntânier. 2 (Îvp) Persoană care, în semn de pietate, dă banii pentru construirea unei fântâni într-un loc public.
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.
FÂNTÂNÁR, fântânari, s. m. Persoană care face, repară sau întreține fântâni. – Fântână + suf. -ar.
FÎNTÎNÁR, fîntînari, s. m. Persoană care se ocupă cu săparea, repararea și întreținerea fîntînilor. Cumpăna asta, lămuri el, e din lemn de corn... A rămas de la bătrînii cei vechi, care au fost tot fîntînari ș-au aflat cu dînsa fîntînile și izvoarele. SADOVEANU, O. A. IV 109.
fântânár s. m., pl. fântânári
fântânár s. m., pl. fântânári
FÂNTÂNÁR s. (pop.) puțar, (înv.) suiulgiu.
FÂNTÂNÁR ~i m. Meșter care face, repară, curăță și îngrijește fântâni. /fântână + suf. ~ar
fântânar m. constructor de fântâne.
fîntînár m. (d. fîntînă). Mold. Puțar, lucrător de fîntînĭ.
FÎNTÎNAR s. (pop.) puțar, (înv.) suiulgiu.

fântânar dex

Intrare: fântânar
fântânar substantiv masculin