fânărie sf [At: (a. 1822) URICARIUL XI, 342 / Pl: ~ii / E: fân + -ărie] (Pop) 1 Fâneață. 2 Loc unde se clădesc căpițele de fân. 3 (Pex) Totalitatea căpițelor de fân de pe un loc. 4 Șură1 În care se păstrează fânul. 5 Pod al unui grajd unde se depozitează fânul (pentru a facilita hrănirea animalelor pe timp de iarnă).

FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

FÂNĂRÍE, fânării, s. f. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Loc unde se fac clăile sau căpițele de fân. 3. Șură, magazie unde se păstrează fânul. – Fân + suf. -ărie.

FÎNĂRÍE, finării, s. f. 1. Fînaț; locul unde se fac clăile sau căpițele. Un foc de paie într-o fînărie... trece din căpiță in căpiță. D. ZAMFIRESCU, R. 219. 2. Șură, magazie unde se păstrează fînul. Isprăvise cu cercetarea grajdurilor și a fînăriei. GALACTION, O. I 178.

fânăríe (pop.) s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

fânăríe s. f., art. fânăría, g.-d. art. fânăríei; pl. fânăríi, art. fânăríile

FÂNĂRÍE ~i f. 1) v. FÂNEAȚĂ. 2) Loc unde se păstrează fânul; depozit de fân. [Sil. -nea-ță] /fân + suf. ~ărie

fânărie f. șură de fân.

fînăríe f. Mare cantitate de fîn. Locu unde se păstrează fînu.