fâcie definitie

4 definiții pentru fâcie

fâcie sf vz fucie
fâcíe, fâcíi, s.f. (reg.) vas de lemn, balercă, budie, burie.
fî́cie și fîcíŭ, V. fucie.
fucíe f. (turc. fyčy, cĭubăr de cules strugurĭ, butoĭaș, de unde și alb. fuči și sîrb. fúčija, cĭubăr). Vs. Cĭubăr: Icĭ e dealu, icĭ e via. Mă ĭubeam an cu Maria și beam vinu cu fucia (Neam. Rom. Pop. 6, 432). Olt. Trans. sud. (fúcie și fî́cie, în Meh. fucíe). Butoĭaș, fedeleș (de la 2-10 litrĭ). Ban. (fúcie). Cĭubăru’n care se scurge rachiu din cazan. – Și fîcíŭ n., pl. e și urĭ (Gorj), fedeleș.

fâcie dex

Intrare: fâcie
fâcie