fâțâială definitie

8 definiții pentru fâțâială

fâțâia sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 96 / P: ~țâ-ia~ V: ~țăi~ / Pl: ~eli / E: fâțâi + -eală] Mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost.
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc intr-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
FÎȚÎIÁLĂ, fîțîieli, s. f. Faptul de a (se) fîțîi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul.
fâțâiálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
fâțâiálă s. f., g.-d. art. fâțâiélii; pl. fâțâiéli
FÂȚÂIÁLĂ s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.
fîțîia s. v. AGITAȚIE. ANIMAȚIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIȘCARE. MIȘUIALĂ. MIȘUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALĂ. VIERMUIRE.

fâțâială dex

Intrare: fâțâială
fâțâială substantiv feminin