fâșneț definitie

2 intrări

5 definiții pentru fâșneț

fâșneț, ~eață [At: JIPESCU, O. 54 / V: (reg) fățn~ / Pl: ~i, ~e / E: fâș1 + -neț] 1 a (Asr) Mândru. 2 a (Reg; d. oi) Vioi. 3 a Neastâmpărat. 4-5 smf (Mol; fam) Copil sau persoană foarte mică. 6-7 sf, af (Fam) (Fată sau femeie) vioaie, isteață și plăcută. 8 (Reg) sf Poreclă dată unui om țanțoș.
fâșnéț, -eáță, adj. (reg.) cu capul sus, țanțoș, mândru.
fâșneț a. sglobiu. [Origină necunoscută].
fîșnéț n., pl. e, saŭ fîșneáță f., pl. ețe (imit. d. fîș-fîș, ca și foșnesc). Mold. Fam. Copil orĭ persoană prea mică: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? V. flecușteț.
*FÎȘNEȚ adj. „descurcăreț”: Fășneață T. (Isp II2).

fâșneț dex

Intrare: fâșneț
fâșneț
Intrare: Fâșneț
Fâșneț