fâșcâit definitie

2 intrări

9 definiții pentru fâșcâit

fâșcâi vi [At: MARIAN, ap. DA / V: ~căi / Pzi: fâșcâi, ~esc / E: nect] (Mol; Buc) A șuiera printre dinți sau cu ajutorul degetelor.
fâșcâit sn [At: DA / V: ~căit / Pl: ~uri / E: fâșcâi] (Mol; Buc) Șuierat.
FÎȘCÎÍ, fî́șcîi, vb. IV. Intranz. (Mold. și Bucov.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. Își puse patru degete pe limbă, fîșcîi scurt, puternic. CAMILAR, TEM. 153. El afară c-o ieșit Și din gur-o fîșcîit, Tăti-acelea c-o vinit. ȘEZ. II 135. ◊ Tranz. M-am sfătuit cu feciorii care poartă oile, să umble așa ca să lese în tihna lor dropiile. Să nu se apropie prea mult de ele, să nu le fîșcîie și să nu le stîrnească. SADOVEANU, O. A. II 215.
FÎȘCÎÍT s. n. Șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor).
FÂȘCÂÍ, fấșcâi, vb. IV. Intranzit. (reg.) A șuiera (printre dinți sau cu ajutorul degetelor); a fluiera. – Din fâș.
FÂȘCÂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a fâșcâi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor).
fâșcâí, fâșcâí, vb. IV (reg.) a fluiera printre dinți (sau cu degetele).
fâșcâít, s.n. (reg.) fluierat, șuierat.
fî́șcîĭ, a v. intr. (cp. cu fojgăĭ și cu it. fischiare, a șuĭera). Mold. Șuĭer tare.

fâșcâit dex

Intrare: fâșcâi
fâșcâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: fâșcâit
fâșcâit