fîșalắŭ, V. foșalăŭ.

foșalắŭ m. (ung. fésülö, care pĭaptănă, d. fésülni, a pĭeptăna, poate infl. de húsoló, răzuitoare de tăbăcărie). Nord. Pieptenel. – Și fuș- și fîș- și -ălăŭ. V. cesală.