fâșâitor definitie

9 definiții pentru fâșâitor

fâșâitor, ~oare a [At: DA / V: fășăi~, ~șii~, ~șietor / Pl: ~i, ~oare / E: fâșâi + -(i)tor] Care fâșâie.
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.
FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor.
FÎȘÎITÓR, – OÁRE, fîșîitori, -oare, adj. (Rar) Care fîșîie.
fâșâitór (rar) (-șâ-i-) adj. m., pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
fâșâitór adj. m. (sil. -șâ-i-), pl. fâșâitóri; f. sg. și pl. fâșâitoáre
FÂȘÂITÓR adj. foșnitor.
FÂȘÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care fâșâie; care produce fâșâituri. /a fâșâi + suf. ~tor
FÎȘÎITOR adj. foșnitor.

fâșâitor dex

Intrare: fâșâitor
fâșâitor adjectiv
  • silabisire: -șâ-i-