fâșâire definitie

2 intrări

24 definiții pentru fâșâire

fâșăi1 v vz fâsâi
fâșâire sf [At: DA / V: ~șiire, fășăire, fâșâiere / Pl: ~ri / E: fâșâi] 1-2 Fâșâit (1-2).
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.
FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.
FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.
FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.
FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.
FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.
FÎȘĂÍ vb. IV v. fîșîi.
FÎȘIÍ vb. IV v. fîșîi.
FÎȘÎÍ, fî́șîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări in nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăí, fîșií (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.
FÎȘÎÍRE, fîșîiri, s. f. Acțiunea de a fîșîi. Pretutindeni, era o tăcere infinită. Și-n întuneric, arare, se auzea o tresărire, o șoaptă, o fîșîire înceată – apoi iar liniște netulburată. SADOVEANU, O. I 278. Codrii clocotesc de o fîșîire duioasă. RUSSO, O. 34.
fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
fâșâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
FÂȘÂÍRE s. v. fâșâit.
A FÂȘÂÍ pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi
fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș! fâș!].
fî́șîĭ, a v. intr. (d. fîș-fîș, huĭet imitativ, ca și turc. fyšyidamak, a foșni. V. foșnesc, vîjîĭ). Se zice despre huĭetu frunzelor bătute de vînt, despre stofele de matasă mișcate ș. a.: plopiĭ fîșîĭe.
FÎȘÎI vb. a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)
FÎȘÎIRE s. fîșîială, fîșîit, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ unei hîrtii.)

fâșâire dex

Intrare: fâșâi
fâșăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
fâșâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
fâșii verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: fâșâire
fâșâire substantiv feminin