Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

39 defini╚Ťii pentru f

f1 smi [At: DA / P: fe / E: lat f] 1A opta literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei f, consoană labiodentală fricativă surdă.
f2 smi |At: DN3/ E: eg, fr, ger f] (Muz) 1 Nota╚Ťie pentru sunetul ÔÇ×faÔÇŁ ├«n ╚Ť─ârile anglo-saxone ╚Öi ├«n Germania. 2 Prescurtare pentru cuv├óntul ÔÇ×forteÔÇŁ.
f5 smi [At: DN3/ E: fr f] Simbol pentru grad Fahrenheit
f4 smi [At: DN3/ E: fr f] Simbol pentru elementul chimic ÔÇ×fluorÔÇŁ.
f3 smi [At: DN3/ E: fr f] Simbol pentru ÔÇ×faradÔÇŁ.
f6 smi [At: DN3/ E: fr f] (Mat) Simbol pentru ÔÇ×func╚ŤieÔÇŁ.
farad sm [At: LTR / Pl: ~azi / E: fr farad] Unitate de m─âsur─â a capacit─â╚Ťii electrice, egal─â cu capacitatea unui condensator electric care acumuleaz─â o sarcin─â de un coulomb la tensiunea de un volt.
F, f, s. m. 1. A opta liter─â a alfabetului limbii rom├óne. 2. Sunet notat cu aceast─â liter─â (consoan─â fricativ─â labiodental─â surd─â). [Pr.: ef, fe, f├«. ÔÇô Pl. ╚Öi: (1, n.) f-uri]
FAR├üD, farazi, s. m. Unitate de m─âsur─â a capacit─â╚Ťii electrice (├«n sistemul de unit─â╚Ťi de m─âsur─â metru-kilogram-secund─â-amper), egal─â cu capacitatea unui conductor care acumuleaz─â o sarcin─â de un coulomb sub o tensiune de un volt. ÔÇô Din fr. farad.
FLU├ôR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galben─â-verzuie, cu miros ├«n─âbu╚Öitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] ÔÇô Din fr. fluor.
F s. m. invar. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă (2)). [Pr.: fe]
FAR├üD, farazi, s. m. Unitate de m─âsur─â a capacit─â╚Ťii electrice (├«n sistemul de unit─â╚Ťi de m─âsur─â metru-kilogram-secund─â-amper), egal─â cu capacitatea unui condensator electric care acumuleaz─â o sarcin─â de un coulomb la tensiunea de un volt. ÔÇô Din fr. farad.
FLU├ôR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galben─â-verzuie, cu miros ├«n─âbu╚Öitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] ÔÇô Din fr. fluor.
F s. m. invar. A ╚Öaptea liter─â a alfabetului ╚Öi sunetul pe care-l reprezint─â; este o consoan─â fricativ─â labiodental─â, surd─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: fe.
FAR├üD, farazi, s. m. (Fiz.) Unitate de m─âsur─â a capacit─â╚Ťii electrice ├«n sistemul de unit─â╚Ťi de m─âsur─â metru, kilogram, secund─â, amper.
FLUÓR s. n. Metaloid gazos, de culoare galbenă-verzuie, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. Fluorul atacă sticla.
f s.m. invar. I 1 A opta liter─â a alfabetului limbii rom├óne. 2 Sunetul corespunz─âtor acestei litere (consoan─â fricativ─â labiodental─â surd─â). 3 Semn grafic pentru aceast─â liter─â (f, F). II 1 (chim.) Simbol pentru fluor. 2 (muz.) Simbol pentru nota fa ├«n nota╚Ťie literal─â a ╚Ť─ârilor germanice ╚Öi anglosaxone. 3 (muz.) Prescurtare pentru forte. 4 (metrol.) Simbol pentru farad. 5 (mat.) Simbol pentru func╚Ťie. 6 (metrol.) Simbol pentru grad Fahrenheit. 7 (biochim.) Simbol al unei vitamine (╚Öi F1). 8 (inform.) Una dintre cele 12 taste func╚Ťionale ale tastaturii. ÔÇó pronun╚Ť. ╚Öi ef.
f1 (literă) [cit. ef / fe / fî] s. m. / s. n., pl. f / f-uri
f2 (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f
farád s. m., pl. farázi; simb. F
flu├│r s. n.; simb. F
F, f s. m. invar. [cit. fe, în simb. și ef]
farád s. m., pl. farázi; simb. F
flu├│r s. n., simb. F
FAR├üD s.m. Unitate de m─âsur─â pentru capacitatea electric─â, egal─â cu capacitatea unui condensator care, ├«nc─ârcat cu o sarcin─â de un coulomb, d─â o diferen╚Ť─â de poten╚Ťial de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday ÔÇô fizician englez].
FLUÓR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor].
FAR├üD s. m. unitate de m─âsur─â pentru capacitatea electric─â, capacitatea unui conductor al c─ârui poten╚Ťial este de un volt, cu o sarcin─â de un coulomb. (< fr. farad)
FLUÓR s. n. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbușitor, toxic, foarte activ. (< fr. fluor)
FAR├üD ~zi m. fiz. Unitate de m─âsur─â a capacit─â╚Ťii electrice. /<fr. farad
FLU├ôR n. Gaz galben-deschis, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, ├«ntrebuin╚Ťat, mai ales, la sintetizarea unor compu╚Öi ╚Öi ├«n industria atomic─â. [Sil. flu-or] /<fr. fluor
F m. a șasea literă a alfabetului.
fluor n. corp simplu chimic, izolat în 1866 în stare de gaz ușor colorat.
f m. A șasea literă a alfabetului. (Reprezentă un sunet slab care, cînd e sonor, se preface în v).
*flu├│r n. (lat. fluor, curgere, d. fl├║ere, a curge). Chim. Un gaz incolor monovalent foarte subtil. Nu se g─âse╚Öte liber, ci numa─ş combinat cu calciu (fluorin─â), cu aluminiu ╚Öi sodiu (criolin─â), cu fosfatu de calci┼ş (apatit─â) ╚Öi cu silicatu de alumini┼ş (topaz), precum ╚Öi ├«n oase ╚Öi ├«n smal╚Ťu din╚Ťilor. Moissan l-a izolat la 1887. Pute ╚Öi distruge toate felurile de vase. Greutatea atomic─â: 19. Min. Cristal divers colorat care imiteaz─â petrele pre╚Ťioase, numit ╚Öi spat de fluor.
f 1. Numele celui de al 6-lea sunet al gamei* ├«n nomenclatura alfabetic─â provenit─â de la latini prin intermediul teoreticienilor din evul mediu. ├Än teoriile muzicale anglo-germanice actuale, F este echivalentul lui fa*. Popoarele romanice au ├«nlocuit ├«n solmiza╚Ťie* literele prin silabe (F = fa). 2. Unii teoreticieni germ. de la ├«nceputul sec. 19 desemneaz─â prin literele majuscule, respectiv minuscule, acordurile majore* ╚Öi minore*, obicei extins apoi ╚Öi la desemnarea tonalit─â╚Ťilor (2) (ex.: F = trison major pe fa sau tonalitatea fa major; f = trison minor pe fa sau tonalitatea fa minor). 3. ├Än sistemul modurilor greg., F este finalis* pentru modurile 5 ╚Öi 6 (lidian ╚Öi hipolidian). 4. Cheie*: cheia de fa pe linia a 4-a a portativului* (rar pe linia a 3-a) este folosit─â ├«nc─â din sec. 10. Forma actual─â provine din deformarea literei F (sau f). F. Figurile t─âiate ├«n cutia de rezonan╚Ť─â* a viorii* ╚Öi a altor instr. cu coarde sunt numite efuri din cauza asem─ân─ârii cu litera f. 6. Abrevieri: forte* (f), fortissimo* (ff), rar fortississimo (fff). V.: dualism; cifraj.
┬░F (METR.), simbol pentru grad Fahrenheit.
f (MAT.), simbol pentru func╚Ťie.
F s. m. invar. 1. A opta liter─â a alfabetului limbii rom├óne; sunet notat cu aceast─â liter─â (consoan─â fricativ─â labiodental─â surd─â). 2. (MUZ.) Nota╚Ťie literal─â pentru sunetul fa. 3. (MUZ.) prescurtare pentru cuv├óntul forte. 4. (METR.) Simbol pentru farad. 5. Simbol chimic pentru fluor.
FLU├ôR (< fr. {i}; {s} lat. fluor ÔÇ×scurgereÔÇŁ) s. n. Element chimic (F; nr. at. 9, m. at. 19, p. t. -219┬░C, p. t. -188,1┬░C), primul din grupa halogenilor. Gaz de culoare galben─â-verzuie, deschis─â, cu miros ├«n─âbu╚Öitor, foarte corosiv ╚Öi toxic (fluoroz─â). ├Än combina╚Ťii func╚Ťioneaz─â monovalent; prezint─â reactivitate chimic─â neobi╚Önuit de mare (este elementul cel mai electronegativ), cu pu╚Ťine excep╚Ťii (heliu, argon, neon), reac╚Ťioneaz─â cu toate elementele, metale sau nemetale. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de fluorin─â, apatit ╚Öi criolit. Oligoelement. Se ob╚Ťine prin electroliza fluorurii acide de potasiu. A fost descoperit de H. Moissan, ├«n 1886.

F dex online | sinonim

F definitie

Intrare: f
f substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ef, fe, f├«
Intrare: farad
farad substantiv masculin
f substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ef, fe, f├«
Intrare: fluor
f substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ef, fe, f├«
fluor (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: flu-or