Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ezitare

ezita vi [At: NEGULICI / S ╚Öi: esi~ / Pzi: ezit, (rar) ~tez / E: fr h├ęsiter, cf lat haesitare] 1 A fi ├«ntr-o stare de nehot─âr├óre. 2 A sta la ├«ndoial─â ├«n luarea unei hot─âr├óri Si: a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguran╚Ť─â ├«n ├«ndeplinirea unei ac╚Ťiuni Si: a ╚Öov─âi.
ezitare sf [At: LM / S ╚Öi: (├«nv) esi~ / Pl: ~t─âri / E: ezita] 1 Nehot─âr├óre. 2 ├Ändoial─â. 3 Lips─â de fermitate. 4 ╚śov─âire.
EZIT├ü, ez├şt, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. A sta la ├«ndoial─â ├«n luarea unei hot─âr├óri; a ╚Öov─âi, a se codi, a pregeta. ÔÇô Din fr. h├ęsiter, lat. haesitare.
EZIT├üRE, ezit─âri, s. f. Faptul de a ezita; ╚Öov─âial─â, nehot─âr├óre, codeal─â, codire. ÔÇô V. ezita.
EZIT├ü, ez├şt, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. A sta la ├«ndoial─â ├«n luarea unei hot─âr├óri; a ╚Öov─âi, a se codi, a pregeta. ÔÇô Din fr. h├ęsiter, lat. haesitare.
EZIT├üRE, ezit─âri, s. f. Faptul de a ezita; ╚Öov─âial─â, nehot─âr├óre, codeal─â, codire. ÔÇô V. ezita.
EZIT├ü, ez├şt, vb. I. Intranz. A sta la ├«ndoial─â, a sta ├«n cump─ân─â, a manifesta nehot─âr├«re; a ╚Öov─âi, a se codi, a pregeta. ╚śoferul ezit─â c├«nd auzi numele str─âzii. Mai ├«ntreb─â. Zaharia Duhu pronun╚Ť─â ├«nc─â o dat─â, mai r─âspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la ├«nceput. Ar ezita. Pe urm─â ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezit─â c├«teva clipe p├«n─â s─â m─ârturiseasc─â limpede c─â nu prea ├«ndr─âzne╚Öte s─â ├«ntrebuin╚Ťeze metoda lui obi╚Önuit─â. REBREANU, R. II 116. ÔŚŐ Tranz. Nu ezit─âm de-a cita c├«teva pasaje dintr-o epistol─â. EMINESCU, N. 84.
EZIT├üRE, ezit─âri, s. f. Faptul de a ezita, de a nu lua imediat o hot─âr├«re; nehot─âr├«re, ╚Öov─âial─â; pregetare. Ajuns ├«n marginea gropii, s─âri repede, f─âr─â ezitare. SAHIA, N. 88. De, coane Grigori╚Ť─â, eu, drept s─â v─â spun, acolo l-am l─âsat ÔÇô zise arenda╚Öul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224. O privi ╚Ťint─â-n ochi ╚Öi o ╚Ťinu un moment, nelini╚Ötit─â, sub ezitarea sentin╚Ťei lui. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 90.
ezit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ez├şt─â
ezitáre s. f., g.-d. art. ezitắrii; pl. ezitắri
ezit├í vb., ind. prez. 1 sg. ez├şt, 3 sg. ╚Öi pl. ez├şt─â
ezitáre s. f., g.-d. art. ezitării, pl. ezitări
EZIT├ü vb. 1. a se codi, a pregeta, a ╚Öov─âi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se ├«ndoi, (reg.) a se ├«ng─âima, a se nedumeri, a se t├ónt─âvi, (Mold.) a se cio╚Ömoli, (prin Olt.) a se sc├órciumi, (├«nv.) a se cru╚Ťa, a lipsi, (fig.) a oscila, (├«nv. fig.) a se at├órna, a se cump─âni, a se leg─âna. (A ~ s─â se duc─â acolo.) 2. a a╚Ötepta, a ╚Öov─âi. (N-a mai ~ o clip─â ╚Öi...)
EZIT├üRE s. 1. codeal─â, codire, fluctua╚Ťie, ├«ndoial─â, nehot─âr├óre, pregetare, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscila╚Ťie. (~ ├«n luarea unei decizii.) 2. v. nesiguran╚Ť─â.
EZIT├ü vb. I. intr., tr. A ╚Öov─âi, a se ├«ndoi. [P.i. ezit 3,6 -t─â. / < fr. h├ęsiter, cf. lat. haesitare ÔÇô a fi ├«ncurcat].
EZITÁRE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre. [< ezita].
EZIT├ü vb. intr., tr. a sta la ├«ndoial─â, a ╚Öov─âi, a se codi. (< fr. h├ęsiter, lat. haesitare)
ezit├í (ezit├ít, ezit├ít), vb. ÔÇô A ╚Öov─âi, a oscila. Fr. h├ęsiter. ÔÇô Der. ezitant, adj., din fr. h├ęsitant; ezita╚Ťi(un)e, s. f., din fr. h├ęsitation.
A EZIT├ü ez├şt intranz. A nu se putea hot─âr├«; a sta la ├«ndoial─â; a oscila; a pendula; a balansa; a cump─âni; a ╚Öov─âi. /<fr. h├ęsiter, lat. haesitare
ezità v. a sta nedumerit, a șovăi.
*ez├şt, a -├í v. intr. (fr. h├ęsiter, d. lat. h├íesito, -├íre, d. haer├ęre, h├íesum, a fi oprit, lipit. V. ad-erez, ad- ╚Öi co-eziune, in-erent). Preget, ╚Öov─â─şesc, m─â codesc, nu ╚Öti┼ş, nu pot or─ş nu prea vrea┼ş s─â fac ceva: ezita s─â (or─ş dac─â s─â) mearg─â or─ş nu.
*ezita╚Ťi├║ne f. (lat. haesit├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a ezita. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
EZITA vb. 1. a se codi, a pregeta, a ╚Öov─âi, (├«nv. ╚Öi reg.) a se ├«ndoi, (reg.) a se ├«ng─âima, a se nedumeri, a se t├«nt─âvi, (Mold.) a se cio╚Ömoli, (prin Olt.) a se sc├«rciumi, (├«nv.) a se cru╚Ťa, a lipsi, (fig.) a oscila, (├«nv. fig.) a se at├«rna, a se cump─âni, a se leg─âna. (A ~ s─â se duc─â acolo.) 2. a a╚Ötepta, a ╚Öov─âi. (N-a mai ~ o clip─â ╚Öi...)
EZITARE s. 1. codeal─â, codire, fluctua╚Ťie, ├«ndoial─â, nehot─âr├«re, pregetare, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscila╚Ťie. (~ lui nu era justificat─â.) 2. nehot─âr├«re, nesiguran╚Ť─â, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire. (~ cuiva la mers.)

Ezitare dex online | sinonim

Ezitare definitie

Intrare: ezita
ezita verb grupa I conjugarea I
Intrare: ezitare
ezitare substantiv feminin