ezitant definitie

13 definiții pentru ezitant

ezitant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) esi~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr hésitant] 1-4 Care rezultă dintr-o stare de ezitare (1-4). 5-8 (D. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă ezitare (1-4). 9 Nehotărât. 10 Lipsit de fermitate. 11 Șovăielnic.
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. (Rar) Care ezită, care se codește; șovăitor, nehotărît. Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3.
ezitánt adj. m., pl. ezitánți; f. ezitántă, pl. ezitánte
ezitánt adj. m., pl. ezitánți; f. sg. ezitántă, pl. ezitánte
EZITÁNT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.
Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredințat, neșovăielnic, neșovăitor
EZITÁNT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărât. [Cf. fr. hésitant].
EZITÁNT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)
EZITÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ezită; șovăitor. /<fr. hésitant
*ezitánt, -ă adj. (fr. hésitant). Care ezită.
EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. nehotărît, nesigur, șovăielnic. (Mers ~.)

ezitant dex

Intrare: ezitant
ezitant adjectiv