Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ezitant

ezitant, ~─â a [At: LM / S ╚Öi: (├«nv) esi~ / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr h├ęsitant] 1-4 Care rezult─â dintr-o stare de ezitare (1-4). 5-8 (D. manifest─âri, crea╚Ťii etc. ale oamenilor) Care denot─â ezitare (1-4). 9 Nehot─âr├ót. 10 Lipsit de fermitate. 11 ╚śov─âielnic.
EZIT├üNT, -─é, ezitan╚Ťi, -te, adj. Care ezit─â; ╚Öov─âitor, nehot─âr├ót. ÔÇô Din fr. h├ęsitant.
EZIT├üNT, -─é, ezitan╚Ťi, -te, adj. Care ezit─â; ╚Öov─âitor, nehot─âr├ót. ÔÇô Din fr. h├ęsitant.
EZIT├üNT, -─é, ezitan╚Ťi, -te, adj. (Rar) Care ezit─â, care se code╚Öte; ╚Öov─âitor, nehot─âr├«t. Atitudinea ezitant─â a poetului nu dovede╚Öte c─â el ar fi destul de bine ├«narmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3.
ezit├ínt adj. m., pl. ezit├ín╚Ťi; f. ezit├ínt─â, pl. ezit├ínte
ezit├ínt adj. m., pl. ezit├ín╚Ťi; f. sg. ezit├ínt─â, pl. ezit├ínte
EZITÁNT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.
Ezitant Ôëá decis, ferm, hot─âr├ót, ├«ncredin╚Ťat, ne╚Öov─âielnic, ne╚Öov─âitor
EZIT├üNT, -─é adj. (Rar) ╚śov─âitor, nehot─âr├ót. [Cf. fr. h├ęsitant].
EZIT├üNT, -─é adj. care ezit─â; ╚Öov─âitor, nehot─âr├ót. (< fr. h├ęsitant)
EZIT├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care ezit─â; ╚Öov─âitor. /<fr. h├ęsitant
*ezit├ínt, -─â adj. (fr. h├ęsitant). Care ezit─â.
EZITANT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. nehotărît, nesigur, șovăielnic. (Mers ~.)

Ezitant dex online | sinonim

Ezitant definitie

Intrare: ezitant
ezitant adjectiv