esigență sf vz exigență

esigenție sf vz exigență

exigență sf [At: CODRESCU, C. I, 239/14 / V: (înv) ~iginție, ~ție (pl: ~ii), ~igin~, esi~, esigenție^[1] (pl: ~ii), (îvr) ezigenție (pl: ~ii) / Pl: ~țe / E: fr exigence, lat exigentia] 1 (Mpl) Pretenție. 2 (Îvr; îf ezigenție) Obligație (1). 3 (Mpl) Nevoie (1). 4 Intransigență. 5 (Îlav) Cu ~ Riguros.

exigenție sf vz exigență

exigință sf vz exigență

exiginție sf vz exigență

ezigenție sf vz exigență

EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia.

EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia.

EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent, însușirea de a cere mult de la alții și de la sine însuși; ceea ce pretinde cineva de la altul, cerință, pretenție. Ca un semn al exigențelor mereu crescînde ale maselor iubitoare de muzică, a răsunat chemarea adresată compozitorilor de a crea cîntece cu un cît mai înalt nivel artistic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 349, 2/2.

exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe

exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe

EXIGÉNȚĂ s. 1. pretenție, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor față de elevii săi.) 2. v. cerință. 3. v. conștiinciozitate.

Exigență ≠ indulgență

EXIGÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. [Cf. fr. exigence, lat. exigentia].

EXIGÉNȚĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia)

EXIGÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerință. [G.-D. exigenței] /<fr. exigence, lat. exigentia

exigență f. 1. pretențiunea celui exigent; 2. trebuință, nevoie: exigențele timpului.

*exigénță f., pl. e (lat. exigentia). Calitatea de a fi exigent. Necesitate, cerință: exigențele timpuluĭ.

EXIGENȚĂ s. 1. pretenție, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor față de elevii săi.) 2. cerință, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (înv. și reg.) niștotă, (înv.) nevoință, nevoire, recerință, (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) 3. cerere, cerință, deziderat, dorință, (înv.) postulat. (O ~ îndreptățită.) 4. acribie, conștiinciozitate, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (fam. și peior.) tipicărie. (~ în îndeplinirea datoriei.)