exultare definitie

2 intrări

18 definiții pentru exultare

exulta vi [At: ALEXI, W. / Pzi: exult / E: fr exulter, cf lat exultare] A manifesta o mare bucurie.
exultare sf [At: LM / Pl: ~tări / E: exulta] Manifestare a unei mari bucurii Si: exultație (1).
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte bucuros.
exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă
exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri
exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exúlt, 3 sg. și pl. exúltă
exultáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exultării; pl. exultări
EXULTÁ vb. v. radia.
EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare].
EXULTÁRE s.f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [< exulta].
EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare)
exultà v. a tresări de bucurie.
*exúlt, a v. intr. (lat. ex-sulto, -áre, d. saltare, a salta. V. in-sult, re-zult). Sar de bucurie. Mă bucur foarte mult. V. zburd.
*exultațiúne f. (lat. exultátio). Acțiunea de a exulta. – Și -áție și -áre.

exultare dex

Intrare: exulta
exulta verb grupa I conjugarea I
Intrare: exultare
exultare substantiv feminin