exultant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) exsu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exultant, cf lat exultans, -tis] (D. oameni și manifestările lor) 1 Care exultă. 2 Care rezultă dintr-o stare de bucurie nestăpânită. 3 Care este specific exultanței.

EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant.

EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant.

exultánt [x pron. gz] adj. m., pl. exultánți; f. exultántă, pl. exultánte

exultánt adj. m. [x pron. gz], pl. exultánți; f. sg. exultántă, pl. exultánte

EXULTÁNT, -Ă adj. Care exultă, foarte vesel. [Cf. fr. exultant].

EXULTÁNT, -Ă adj. care exultă. (< fr. exultant)