exuberá vb., ind. prez. 1 sg. exuberéz, 3 sg. și pl. exubereáză

exuberáre s. f., pl. exuberări

EXUBERÁ vb. intr. a fi prea plin; a fi din abundență. (< lat. exuberare)

*exuberéz v. intr. (lat. ex-úbero, -áre, d. ex, afară din, și uber, „abundant”, și „uger”. V. uger). Abund foarte mult: lacu exuberează în pește. V. buĭecesc.