extroversiune definitie

11 definiții pentru extroversiune

extroversiune sf [At: RALEA, S. T. 45 / Pl: ~ni / E: fr extroversion] (Îoc introversiune) 1 Revărsare în afară a unui organ cav Si: extrovertire (1), extrovertit1 (1). 2 (La oameni) Atenție, receptivitate crescute față de lumea din afară Si: extrovertire (2), extrovertit1 (2).
EXTRAVERSIÚNE, extraversiuni, s. f. Înclinație psihologică specială către lucrurile exterioare, din afara eului propriu și adaptarea la ambianța socială. [Pr.: -si-u-. Var.: extroversiúne s. f.] – Din fr. extraversion.
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune.
!extraversiúne/extroversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. extraversiúnii/extroversiúnii; pl. extraversiúni/extroversiúni
extroversiúne v. extraversiúne
extraversiúne s. f., pl. extraversiúni
extroversiúne s. f. → versiune
EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].
EXTROVERSIÚNE s.f. v. extraversiune.
EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța socială. ◊ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion)
EXTROVERSIÚNE s. f. exstrofie. (< fr. extroversion)

extroversiune dex

Intrare: extraversiune
extroversiune substantiv feminin
extraversiune substantiv feminin
Intrare: extroversiune
extroversiune