Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru extravagant

estravagant, ~─â a vz extravagant
extravagant, ~─â [At: MUMULEANU, P. V / V: (├«nv) est~, st~ / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr extravagant, it stravagante] 1-2 Excentric (1-2). 3 a Care ╚Öocheaz─â, contrariaz─â, tr─âd├ónd extravagan╚Ťa (1). 4 a (D. sume de bani, impozite etc.) Exagerat, exorbitant.
EXTRAVAG├üNT, -─é, extravagan╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caut─â cu orice pre╚Ť s─â ias─â din comun; excentric. ÔÖŽ Neobi╚Önuit, ciudat, bizar. ÔÇô Din fr. extravagant.
EXTRAVAG├üNT, -─é, extravagan╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caut─â cu orice pre╚Ť s─â ias─â din comun; excentric. ÔÖŽ Neobi╚Önuit, ciudat, bizar. ÔÇô Din fr. extravagant.
EXTRAVAG├üNT, -─é, extravagan╚Ťi, -te, adj. Care caut─â cu orice pre╚Ť s─â ias─â din comun, s─â se deosebeasc─â de ceilal╚Ťi; excentric. Om extravagant. ÔÖŽ Neobi╚Önuit, ciudat. Vorbise o femeie sub╚Ťire ╚Öi ├«nalt─â, ├«ntr-o hain─â alb─â de prim─âvar─â, foarte str├«ns─â pe trup, cu m├«necile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hot─âr├«rile cele mai extravagante se urmau ├«n spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folose╚Öte ├«n adev─âr publicului cititor deaca un erudit, carele net─âg─âduit cunoa╚Öte foarte bine limbile antice ╚Öi poate chiar gusta ├«n sine╚Öi toate fine╚Ťele scrierilor clasice, s-a opintit... a sc─âl─âmba cel pu╚Ťin acele crea╚Ťiuni ├«ntr-o limb─â trivial─â sau extravagant─â, greoaie sau preten╚Ťioas─â? ODOBESCU, S. II 368.
extravag├ínt adj. m., pl. extravag├ín╚Ťi; f. extravag├ínt─â, pl. extravag├ínte
extravag├ínt adj. m., pl. extravag├ín╚Ťi; f. sg. extravag├ínt─â, pl. extravag├ínte
EXTRAVAGÁNT adj. v. neobișnuit.
Extravagant Ôëá ordinar
EXTRAVAG├üNT, -─é adj. Care dore╚Öte, care caut─â s─â ias─â din comun; bizar, fantastic, excentric. ÔÖŽ Neobi╚Önuit, ciudat. [< fr. extravagant].
EXTRAVAG├üNT, -─é adj., s. m. f. (cel) care caut─â cu orice pre╚Ť s─â ias─â din comun; excentric. ÔŚŐ bizar, neobi╚Önuit. (< fr. extravagant)
EXTRAVAG├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care dep─â╚Öe╚Öte limitele bunului sim╚Ť; ie╚Öit din comun; neobi╚Önuit; excentric. Idei ~te. ├Ämbr─âc─âminte ~t─â. 3) ╚Öi substantival (despre persoane) Care ╚Öocheaz─â prin felul s─âu de a fi; bizar; ciudat; neobi╚Önuit. /<fr. extravagant
extravagant a. și m. bizar, straniu.
*extravagánt, -ă adj. (mlat. extrávagans, -ántis, d. lat. extra, afară, și vágans, -ántis, care rătăcește. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. În mod extravagant: a te purta extravagant.
EXTRAVAGANT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, n─âstru╚Önic, neobi╚Önuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) str─âin, (pop.) pidosnic, pocit, pozna╚Ö, (Mold.) de╚Ö─ân╚Ťat, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) ╚Öod, (├«nv.) ciudos, (grecism ├«nv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, ├«ntors, sucit, tr─âsnit. (Ce chestie ~!)

Extravagant dex online | sinonim

Extravagant definitie

Intrare: extravagant
extravagant adjectiv
estravagant