extras definitie

2 intrări

30 definiții pentru extras

estrage v vz extrage
extrage vt [At: ASACHI, E. I, 74/1 / V: est~ / Pzi: ~rag / E: fr extraire, lat extrahere (după trage)] 1 (Mat; îe) A ~ întregii A transforma o fracție supraunitară într-o fracție mixtă sau într-un număr întreg. 2 (Mat; c. i. rădăcina unui număr) A determina prin calcul. 3 A separa o substanță dintr-un compus, sau din secreția unui organ, a unei plante. 4 (C. i. noțiuni abstracte) A scoate dintr-un ansamblu de fapte. 5 (C. i. noțiuni abstracte) A degaja ideile, concluziile. 6 (C. i. noțiuni abstracte) A obține dintr-o sursă printr-o operație mintală. 7 A scoate, a trage afară ceva dintr-un loc, dintr-un corp în care s-a format sau a fost introdus. 8 A lua dintr-un ansamblu un element, o parte. 9 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A detașa. 10 (C. i. pasaje, rezumate, extrase) A selecta. 11 (C. i. minerale, țiței etc.) A scoate din pământ Si: a exploata. 12 (C. i. un corp străin, un organ) A scoate afară din corp pe cale chirurgicală.
extras1 sn [At: D. MED. I 532 / Pl: ~uri / E: extrage] (Rar) 1-6 Extragere (3-8).
extras2, ~ă [At: STAMATI, D. / V: (înv) est~ / Pl: ~ași, ~e / E: extrage] 1 a (D. întregii unei fracții) Scos în fața liniei de fracție. 2 a (D. rădăcina unui număr) Determinat prin calcul. 3 a (D. substanțe) Separat dintr-un compus sau din secreția unui organ, a unei plante. 4 a (D. idei, concluzii etc.) Scos, degajat dintr-un ansamblu de fapte, o situație etc. 5 a (D. abstracte) Dedus2. 6 a Scos, tras afară dintr-un loc unde s-a format sau a fost introdus. 7 a (D. pasaje, rezumate) Selectat, detașat, transcris dintr-o lucrare. 8 sn Fragment, pasaj reprodus dintr-o lucrare. 9 sn Variantă rezumativă a unui text Si: (înv) extract (2), extrăsătură (2). 10 sn (Îlav) În ~ Reprodus fragmentar. 11 sn (Îal) Rezumativ. 12 sn (Îs) ~ pentru pian Aranjare a unei piese orchestrale pentru pian. 13 sn (Îs) ~ de cont Copie de pe un cont care reflectă situația la zi a debitului și creditului. 14 sn Articol scos dintr-o publicație (periodică sau colectivă) și tipărit separat în broșură. 15 sn (Îlav) În ~ În broșură. 16 sn Extract (2). 17 sn (Rar) Extract (1). 18 a (D. minerale, țiței etc.) Scos din pământ Si: exploatat. 19 (D. corpuri străine, organe sau părți din organe bolnave etc.) Înlăturat pe cale chirurgicală.
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage.
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage.
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă. ◊ Fig. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea. ▭ Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊ Refl. pas. Oamenii au început să înalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat.
EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment sau pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. ◊ Extras de cont = situația la zi a creditului și debitului unui cont curent într-un răstimp determinat; formular pe care sînt trecute aceste date. ♦ Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și tipărit separat în broșură. 2. Extract (1).
extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás
extrás s. n., pl. extráse
extráge vb. → trage
extrás s. n., pl. extráse
EXTRÁGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.)
EXTRÁS s. v. pasaj.
ESTRÁGE vb. III. v. extrage.
EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].
EXTRÁS s.n. 1. Fragment, pasaj, citat scos, reprodus dintr-o lucrare. ♦ Act în care s-au reprodus fragmentar părțile esențiale dintr-un document. ◊ În extras = reprodus aparte, fragmentar; extras de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont curent într-o anumită perioadă de timp. ♦ Articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc. tipărit aparte în broșură. 2. Extract. [Var. estras s.n. / < extrage, cf. lat. exstractum, fr. extrait].
EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere)
EXTRÁS s. n. 1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere. 2. (jur.) act în care s-au reprodus fragmentar părți esențiale dintr-un document. ♦ în ~ = reprodus parțial, fragmentar; ~ de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont într-o anumită perioadă de timp. 3. articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc., tipărit aparte în broșură. 4. extract (2). (< extrage)
A EXTRÁGE extrág tranz. 1) (substanțe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracție; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glonț. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (rădăcina pătrată sau cubică) A determina prin calcul. /<lat. extrahere
EXTRÁS ~e n. 1) Fragment scos dintr-o scriere, dintr-un document, proces-verbal, regulament sau lege. ◊ În ~ reprodus parțial. 2) Articol dintr-o publicație comună (revistă, culegere) prezentat separat (sub formă de broșură). /v. a extrage
extrage v. 1. a trage din: a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică: a extrage zahăr din sfecle; 3. a scoate dintr’o carte sau dintr’un registru: a extrage un pasaj dintr’o operă; 4. Arit. a căuta rădăcina unui număr: a extrage rădăcina pătrată sau cubică.
*extráct n., pl. e (lat. extractum, d. éx-traho, -tráhere, a extrage). Substanță extrasă dintr’alta printr’o operațiune chimică: extract de carne. Articul orĭ pasagiŭ scos dintr’o carte. Prescurtare dintr’o carte maĭ mare. Copie din registrele la naștere orĭ de moarte: extract de naștere. – Și extras.
*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr’un corp din care face parte, scot: a extrage zahar din sfeclă, aur dintr’un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr’o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într’un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr.
*extrás n., pl. e. Formă maĭ rom. îld. extract, ca și manuscris față de manuscript.
EXTRAGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fîntînă.)
EXTRAS s. fragment, pasaj, (înv.) pont. (Un ~ dintr o poezie.)
extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare.

extras dex

Intrare: extrage
extrage verb grupa a III-a conjugarea a X-a
estrage verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: extras
extras substantiv neutru