Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru extrapolare

extrapola vt [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr extrapoler] 1-3 A face o extrapolare (1-3).
extrapolare sf [At: DEX / Pl: ~l─âri / E: extrapola] 1 (Mat) Metod─â de determinare aproximativ─â a unei func╚Ťii continue pentru valori situate ├«n afara unui interval de valori cunoscute Si: extrapola╚Ťie (1). 2 (Flz) Extindere ipotetic─â a unei no╚Ťiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul Si: extrapola╚Ťie (2). 3 (Flz) Trecere de la o idee la alta, mai complex─â, cu o sfer─â mai larg─â etc. Si: extrapola╚Ťie (3).
EXTRAPOL├ü, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. ÔÇô Din fr. extrapoler.
EXTRAPOL├üRE, extrapol─âri, s. f. 1. (Mat.) Metod─â de determinare aproximativ─â a unei func╚Ťii continue pentru valori situate ├«n afara unui interval de valori cunoscute; extrapola╚Ťie. 2. (Fil.) Extindere ipotetic─â a unei no╚Ťiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complex─â, cu o sfer─â mai larg─â etc. ÔÇô V. extrapola.
EXTRAPOL├ü, extrapolez, vb. I. Tranz. A face o extrapolare. ÔÇô Din fr. extrapoler.
EXTRAPOL├üRE, extrapol─âri, s. f. 1. (Mat.) Metod─â de determinare aproximativ─â a unei func╚Ťii continue pentru valori situate ├«n afara unui interval de valori cunoscute; extrapola╚Ťie. 2. (Fil.) Extindere ipotetic─â a unei no╚Ťiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complex─â, cu o sfer─â mai larg─â etc. ÔÇô V. extrapola.
extrapolá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrapoleáză
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri
extrapol├í vb., ind. prez. 1 sg. extrapol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. extrapole├íz─â
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări
EXTRAPOL├üRE s. (FILOZ., MAT.) extrapola╚Ťie.
EXTRAPOLÁ vb. I. tr. A aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. [< fr. extrapoler].
EXTRAPOL├üRE s.f. 1. Extindere ipotetic─â, pe baza unui ra╚Ťionament prin analogie, a unei no╚Ťiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complex─â, cu o sfer─â mai larg─â etc.; generalizare. 2. (Mat.) Opera╚Ťia de determinare a unei serii de valori ale unei func╚Ťii pentru valori situate ├«n afara unui interval de valori cunoscute; extrapola╚Ťie. [< extrapola].
EXTRAPOLÁ vb. tr. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. (< fr. extrapoler)
EXTRAPOL├üRE s. f. 1. extindere ipotetic─â, pe baza unui ra╚Ťionament prin analogie, a unei no╚Ťiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complex─â, cu o sfer─â mai larg─â etc.; generalizare. 2. (mat.) determinare aproximativ─â a valorilor unei func╚Ťii continue ├«n puncte situate ├«n afara unui interval de valori cunoscute; extrapola╚Ťie. (< extrapola)
A EXTRAPOL├ü ~├ęz tranz. (teorii, lucruri cunoscute) A aplica prin analogie la un alt domeniu pentru a face anumite deduc╚Ťii. /<fr. extrapoler
EXTRAPOL├üRE ~─âri f. 1) Extindere ipotetic─â a unei no╚Ťiuni, legi sau teorii de la un domeniu la altul. 2) mat. Determinare a valorii unei func╚Ťii pentru valori situate ├«n afara universului de valori cunoscute. /v. a extrapola
EXTRAPOLARE s. (FILOZ., MAT.) extrapola╚Ťie.

Extrapolare dex online | sinonim

Extrapolare definitie

Intrare: extrapola
extrapola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: extrapolare
extrapolare substantiv feminin