Definiția cu ID-ul 898226:
EXTRÁGE, extrág,
vb. III.
Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă. ◊
Fig. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172.
2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea. ▭ Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊
Refl. pas. Oamenii au început să înalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2819.
3. (
Mat.; în
expr.)
A extrage rădăcina pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat.
Extragere dex online | sinonim
Extragere definitie