extract definitie

14 definiții pentru extract

estract sn vz extract
extract sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ger Extrakt, lat extractus] 1 (Iuz) Copie a unui act scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2 Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrare a produselor extrase din materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate Si: extras2 (16). 3-4 Extras2 (8, 15).
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt.
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt.
EXTRÁCT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, făcută de pe un registru (în special de stare civilă). Extract de naștere. 2. (Azi înlocuit prin extras) Pasaj scos dintr-o scriere, fragment. Academiile traduc în extracte și, adesea, in extenso principalele lor opere și le dau publicității. ODOBESCU, S. III 644. 3. Substanță chimică extrasă din diferite organisme sau organe. Extract de ficat. 4. (Neobișnuit) Rezumat. Aceasta e negreșit vrun extract lesnicios a sistemului său de învățătură. NEGRUZZI, S. I 7.
extráct s. n., pl. extrácte
extráct s. n., pl. extrácte
EXTRÁCT s.n. 1. Preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, din organe etc. 2. Parte dintr-un înscris; extras (2) [în DN]. [< lat. extractum, cf. germ. Extrakt].
EXTRÁCT s. n. 1. preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, organe etc. 2. parte dintr-un înscris; extras (4). (< germ. Extrakt, lat. extractum)
EXTRÁCT ~e n. Substanță concentrată extrasă din diferite amestecuri vegetale sau animale. [Sil. ex-tract] /<lat. extractus, germ. Extrakt
extract n. 1. substanță trasă dintr’alta: extract de roibă; 2. ceeace se scoate dintr’o carte, dintr’un registru: extract de naștere; 3. sumar, analiză.
*extráct n., pl. e (lat. extractum, d. éx-traho, -tráhere, a extrage). Substanță extrasă dintr’alta printr’o operațiune chimică: extract de carne. Articul orĭ pasagiŭ scos dintr’o carte. Prescurtare dintr’o carte maĭ mare. Copie din registrele la naștere orĭ de moarte: extract de naștere. – Și extras.
*extrás n., pl. e. Formă maĭ rom. îld. extract, ca și manuscris față de manuscript.
EXTRACT, extracte, s.n. (În gastronomie) Preparat concentrat, cu aspect siropos sau în stare solidă (pulbere, făină, granule), extras din materii vegetale sau animale prin evaporarea parțială sau totală a lichidului dintr-o fiertură. În gastronomie se utilizează extracte lichide (sosuri concentrate) sau solide (concentrate de carne), pentru a da gust și consistență preparatelor (supe, sosuri).

extract dex

Intrare: extract
extract substantiv neutru
estract