extracție definitie

23 definiții pentru extracție

estracție sf vz extracție
estracțiune sf vz extracție
extracție sf [At: HELIADE, A. 81/2 / V: (rar) ~iune, (înv) est~, (îvr) estracțiune / Pl: ~ii / E: fr extraction] 1-8 Extragere (1-8). 9 (Liv) Origine, proveniență (mai ales socială).
extracțiune sf vz extracție
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.
ESTRÁCȚIE s. f. v. extracție.
EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. Extracția și prelucrarea minereurilor. ▭ Datorită ajutorului sovietic țara noastră a putut să creeze ramuri industriale noi, producînd astăzi utilaje complicate pentru extracția și prelucrarea petrolului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2871. ♦ Scoatere a unei măsele sau a unui dinte. 2. (Franțuzism) Origine, proveniență. (Atestat în forma estracție) De la gîndul de a stîrpi cuvintele de estracție străină, am agiuns a schimba tot glosarul ( = vocabularul). RUSSO, S. 69. – Variantă: (învechit) estrácție s. f.
ESTRÁCȚIE s. f. v. extracție.
extrácție (-ți-e) s. f., art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)
extrácție s. f. (sil. -ți-e), art. extrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (sil. -ți-i-)
EXTRÁCȚIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)
EXTRÁCȚIE s. v. naștere, obârșie, origine, proveniență.
EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].
EXTRACȚIÚNE s.f. v. extracție.
EXTRÁCȚIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, proveniență. (< fr. extraction, lat. extractio)
EXTRÁCȚIE ~i f. 1) Proces, operație de extragere (a minereurilor). 2) chim. Operație de separare a unui component dintr-un amestec. 3) Extragere a unui dinte sau a unui corp străin din organism. [G.-D. extracției; Sil. ex-trac-ți-e] /<fr. extraction
extracți(un)e f. 1. acțiunea de a extrage: extracțiunea huilei; 2. fig. origină: de obscură extracțiune.
*extracțiúne f. (lat. ex-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a extrage. Aritm. Operațiune p. găsirea rădăciniĭ unuĭ număr. – Și -ácție.
EXTRACȚIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)
extracție s. v. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ.
foráj-extrácție s. n. (ind.) Foraj combinat cu extracție ◊ „La schela țicleni, din cadrul Trustului de foraj-extracție Tg. Jiu [...]” Sc. 28 VIII 66 p. 1 (din foraj + extracție)
EXTRÁCȚIE (< fr., germ.) s. f. 1. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului prin puțurile unei mine, realizată cu ajutorul unor instalații și mașini speciale de ridicat. ◊ E. bietajată (realizată prin două puțuri, fiecare asigurând transportul pe jumătate din adâncimea minei). Instalație de e. = ansamblu de construcții, utilaje și echipament care servește la transportul materialului excavat în subteran, al utilajelor destinate operațiilor miniere și al personalului între diferite orizonturi ale minei și suprafață. Mașină de e. = mașină de ridicat care pune în mișcare vasele de extracție (colivii, skipuri etc.), destinate transportului între interiorul minei și suprafață. 3. (CHIM.) Operație de separare a unuia sau a mai multor fluide (ex. țiței, gaze naturale) din zăcăminte. 4. (FIZ.) Energie de e. = energie necesară pentru scoaterea unui electron dintr-un metal; lucru mecanic de extracție. 5. (MED.) Îndepărtare a unui corp străin pătruns în organism (ex. o schijă). Se mai folosește și în sensul de extirpare (ex. e. unui dinte).

extracție dex

Intrare: extracție
extracție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
estracție
estracțiune
extracțiune