extrădare definitie

2 intrări

22 definiții pentru extrădare

estrăda v vz extrăda
estrădare sf vz extrădare
extrăda vt [At: HASDEU, I. V. 16 / V: (înv) est~ / Pzi: ~dez / E: fr extrader] (C. i. persoane urmărite sau condamnate) A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale.
extrădare sf [At: CALENDAR (1861), 24/4 / V: (înv) est~ / Pl: ~dări / E: extrăda] Predare către alt stat a unei persoane urmărite sau condamnate, în condițiile prevăzute de lege Si: extrădat1.
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda.
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda.
EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convenții, acorduri etc., o persoană aflată pe teritoriul statului care predă, urmărită sau condamnată în țara îndreptățită a cere predarea.
EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda. Cerere de extrădare.
extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză
extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri
extrădá vb., ind. prez. 1 sg. extrădéz, 3 sg. și pl. extrădeáză
extrădáre s. f. → trădare
EXTRĂDÁ vb. I. tr. A preda, la cerere, un străin care s-a făcut vinovat de o crimă sau de un delict statului căruia îi aparține sau care îl cere. [< fr. extrader].
EXTRĂDÁRE s.f. Acțiunea de a extrăda. [< extrăda].
EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader)
A EXTRĂDÁ ~éz tranz. (criminali, condamnați) A preda la cererea statului față de care s-a făcut vinovat (în conformitate cu convențiile internaționale). /<fr. extrader
extradare f. 1. acțiunea de a preda unui guvern străin, care îl reclamă, pe unul din naționalii săi acuzați de o crimă: extradarea refugiaților politici.
*extradáre f. Acțiunea de a extrada. – Și extrădare (după trădez).
*extradéz v. tr. (fr. extrader, d. lat. ex, afară, și trádere, a preda. V. tradez). Predaŭ un vinovat guvernuluĭ de care depinde și care-l reclamă. – Și extrădez (după trădez).
*extrădéz, V. extradez.

extrădare dex

Intrare: extrăda
extrăda verb grupa I conjugarea a II-a
estrăda
Intrare: extrădare
extrădare substantiv feminin
estrădare