extorcat definitie

2 intrări

18 definiții pentru extorcat

estorca vt vz extorca
extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.
extorcat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extorca] Extorcare.
extorcat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: extorca] 1-2 (Persoană) care a căzut victimă a extorcării.
ESTORCÁ vb. I v. extorca.
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
ESTORCÁ vb. I v. extorca.
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză
EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
ESTORCÁ vb. I. v. extorca.
EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere
EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

extorcat dex

Intrare: extorcat
extorcat participiu
Intrare: extorca
estorca verb grupa I conjugarea a II-a
extorca verb grupa I conjugarea a II-a