estorca vt vz extorca

extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.

extorcat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extorca] Extorcare.

extorcat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: extorca] 1-2 (Persoană) care a căzut victimă a extorcării.

ESTORCÁ vb. I v. extorca.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

ESTORCÁ vb. I v. extorca.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.

extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză

extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză

EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

ESTORCÁ vb. I. v. extorca.

EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].

EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)

A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere

EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)