Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru extorcare

estorca vt vz extorca
extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A ob╚Ťine un lucru de la cineva cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri, violen╚Ť─â, ╚Öantaj etc.
extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~c─âri / E: extorca] Ob╚Ťinere a unui lucru de la cineva cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri, violen╚Ť─â, ╚Öantaj etc Si: extorcat1, extorsiune.
ESTORCÁ vb. I v. extorca.
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.
EXTORC├ü, extorchez, vb. I. Tranz. A ob╚Ťine ceva cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri, violen╚Ť─â, ╚Öantaj etc. [Var.: estorc├í vb. I] ÔÇô Din fr. extorquer, lat. extorquere.
EXTORC├üRE, extorc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extorca ╚Öi rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorc├íre s. f.] ÔÇô V. extorca.
ESTORCÁ vb. I v. extorca.
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.
EXTORC├ü, extorchez, vb. I. Tranz. A ob╚Ťine un lucru de la cineva cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri, violen╚Ť─â, ╚Öantaj etc. [Var.: estorc├í vb. I] ÔÇô Din fr. extorquer, lat. extorquere.
EXTORC├üRE, extorc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extorca ╚Öi rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorc├íre s. f.] ÔÇô V. extorca.
ESTORC├ü, estorchez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A ob╚Ťine ceva cu orice pre╚Ť, mai ales prin ├«n╚Öel─âtorie, prin amenin╚Ť─âri, prin for╚Ť─â, prin ╚Öantaj sau teroare; a stoarce.
EXTORC├ü, extorchez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A ob╚Ťine un lucru de la cineva cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri, ╚Öantaj etc.
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorc├í vb., ind. prez. 1 sg. extorch├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. extorche├íz─â
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări
EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)
ESTORCÁ vb. I. v. extorca.
ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.
EXTORC├ü vb. I. tr. A ob╚Ťine (ceva, ├«n special bani) cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
EXTORC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a extorca ╚Öi rezultatul ei; extorca╚Ťie; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].
EXTORC├ü vb. tr. a ob╚Ťine ceva (├«n special bani) cu for╚Ťa, prin amenin╚Ť─âri; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
A EXTORC├ü ~ch├ęz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A ob╚Ťine f─âr─â consim╚Ť─âm├óntul de╚Ťin─âtorului (prin amenin╚Ť─âri, violent─â, ╚Öantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere
EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

Extorcare dex online | sinonim

Extorcare definitie

Intrare: extorca
estorca verb grupa I conjugarea a II-a
extorca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: extorcare
estorcare
extorcare substantiv feminin