Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru extirpare

estirpa v vz extirpa
extirpa vt [At: COSTINESCU / V: (├«nv) est~ / Pzi: extirp, extirpez / E: fr extirper, lat extirpare] 1 (C. i. buruieni) A distruge prin dezr─âd─âcinare sau t─âiere Vz st├órpi. 2 (C. i. un organ sau o parte dintr-un organ, o tumoare etc.) A ├«nl─âtura pe cale chirurgical─â. 3 (C. i. tendin╚Ťe, manifest─âri etc. negative) A elimina (6).
extirpare sf [At: COSTINESCU / V: (├«nv) est~ / Pl: ~p─âri / E: extirpa] 1 Distrugere prin dezr─âd─âcinare a buruienilor Si: extirpat1 (1), extirpa╚Ťie (1). 2 ├Änl─âturare pe cale chirurgical─â a unui organ, a unei tumori etc. Si: extirpat1 (2), extirpa╚Ťie (2). 3 Eliminare (6) a unor tendin╚Ťe, manifest─âri etc. negative Si: extirpat1 (3), extirpa╚Ťie (3).
EXTIRP├ü, ext├şrp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a ├«nl─âtura pe cale chirurgical─â un organ sau o por╚Ťiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a st├órpi. [Prez. ind. ╚Öi: extirpez] ÔÇô Din fr. extirper, lat. exstirpare.
EXTIRP├üRE, extirp─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extirpa ╚Öi rezultatul ei; extirpa╚Ťie, excizie. ÔÇô V. extirpa.
EXTIRP├ü, ext├şrp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a ├«nl─âtura pe cale chirurgical─â un organ sau o por╚Ťiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a st├órpi. [Prez. ind. ╚Öi: extirpez] ÔÇô Din fr. extirper, lat. exstirpare.
EXTIRP├üRE, extirp─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extirpa ╚Öi rezultatul ei; extirpa╚Ťie, excizie. ÔÇô V. extirpa.
EXTIRP├ü, extirpez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A ├«nl─âtura pe cale chirurgical─â un organ sau o por╚Ťiune dintr-un organ (bolnav). 2. Fig. A distruge complet, a smulge din r─âd─âcini; a nimici, a st├«rpi. S─â extirp─âm din practica literar─â tendin╚Ťa de a crea conflicte artificiale ╚Öi de a abate astfel aten╚Ťia spectatorilor de la ciocnirile dramatice, pline de tensiune, care se petrec in via╚Ť─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 3/4.
EXTIRP├üRE, extirp─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a extirpa ╚Öi rezultatul ei. Extirparea la animale a diferitelor p─âr╚Ťi ale creierului a ar─âtat c─â p─âstrarea echilibrului ╚Öi a pozi╚Ťiei normale a corpului ╚Öi coordonarea at├«tor mi╚Öc─âri complicate, precum mersul, fuga, s─âritul etc., depind de integritatea bulbului, a cerebelului ╚Öi a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. ÔŚŐ Fig. Este necesar s─â se intensifice lupta pentru extirparea deplin─â din via╚Ťa literar─â a r─âm─â╚Öi╚Ťelor formaliste, a putregaiului individualist. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2648.
extirp├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ext├şrp─â
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpắrii; pl. extirpắri
extirp├í vb., ind. prez. 1 sg. ext├şrp, 3 sg. ╚Öi pl. ext├şrp─â
extirpáre s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări
EXTIRP├ü vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o por╚Ťiune dintr-un organ.)
EXTIRP├üRE s. (MED.) 1. v. abla╚Ťiune. 2. excizie. (~ unei tumori.)
EXTIRP├ü vb. I. tr. 1. A ├«nl─âtura, a scoate pe cale chirurgical─â (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din r─âd─âcini; a st├órpi. [P.i. ext├şrp ╚Öi -pez, 3,6 -p─â. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare ÔÇô a dezr─âd─âcina < ex ÔÇô afar─â, stirps ÔÇô r─âd─âcin─â].
EXTIRP├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a extirpa ╚Öi rezultatul ei; extirpa╚Ťie. [< extirpa].
EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)
A EXTIRP├ü ext├şrp tranz. 1) (plante d─âun─âtoare) A smulge din r─âd─âcini. 2) (tumori, p─âr╚Ťi ale unor organe bolnave) A ├«nl─âtura printr-o interven╚Ťie chirurgical─â; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a st├órpi. /<fr. extirper, lat. extirpare
extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.
*extirpa╚Ťi├║ne f. (lat. ex-stirp├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a extirpa. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*extirp├ęz v. tr. (lat. ex-stirpare, d. ex, afar─â din, ╚Öi stirps, tulpin─â. V. st├«rpesc). St├«rpesc, desr─âd─âcinez (propri┼ş ╚Öi fig.): a extirpa buru─şenele, apuc─âturile demagogice, abuzurile.
EXTIRPA vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o por╚Ťiune dintr-un organ.)
EXTIRPARE s. (MED.) 1. abla╚Ťiune, exerez─â, scoatere. (~ apendicelui.) 2. excizie. (~ unei tumori.)

Extirpare dex online | sinonim

Extirpare definitie

Intrare: extirpa (1 extirp)
extirpa 1 extirp verb grupa I conjugarea I
estirpa
Intrare: extirpare
extirpare substantiv feminin
Intrare: extirpa (1 extirpez)
extirpa 1 extirpez verb grupa I conjugarea a II-a