7 definiții pentru extinctiv
extinctiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr extinctif] Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e,
adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din
fr. extinctif. EXTINCTÍV, -Ă, extinctivi, -e,
adj. Care duce la înlăturarea efectelor unui act juridic. – Din
fr. extinctif. extinctív (-tinc-tiv)
adj. m.,
pl. extinctívi;
f. extinctívă,
pl. extinctíve
extinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctívi; f. sg. extinctívă, pl. extinctíve EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif].
EXTINCTÍV, -Ă adj. care duce la stingerea efectelor unui act juridic. (< fr. extinctif)
Extinctiv dex online | sinonim
Extinctiv definitie