externat definitie

2 intrări

22 definiții pentru externat

esternat sn vz externat
externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.
externat1 sn [At: CADE / E: externa] (Rar) Externare.
externat2 sn [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~e / E: fr externat] (înv) 1 Școală în care se primesc numai elevi externi. 2 Școală secundară de fete. 3 Calitatea și funcția externului (9).
externat3, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~ați[1], ~e / E: externa] 1-2 (Bolnav) eliberat din spital. corectată
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a ieșit din spital. 2. S. n. Școală ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara acestei unități de învățământ. 3. S. n. Stagiu de practică în spital la care sunt admiși studenții în medicină după trecerea unui examen; denumirea acestui examen. – V. externa.
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.
EXTERNÁT, -Ă, externați, -te, adj. Care a ieșit din spital. – V. externa.
EXTERNÁT, externate, s. n. 1. (Învechit; în opoziție cu internat1) Școală medie, ai cărei elevi locuiesc și iau masa în afara școlii. 2. (În trecut) Stagiu de practică în spital la care erau admiși studenții în medicină, după trecerea unui examen; examenul prin care erau admiși studenții la acest stagiu.
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externát s. n., pl. externáte
externá vb., ind. prez. 1 sg. externéz, 3 sg. și pl. externeáză
externát adj. m., pl. externáți; f. sg. externátă, pl. externáte
externát s. n., pl. externáte
EXTERNÁT s.n. 1. Școală în care nu se primesc decât elevi externi. 2. Calitatea și funcția externului de spital. [< fr. externat].
EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)
EXTERNÁT s. n. 1. externare. 2. școală în care nu se primesc decât elevi externi. 3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenților în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen. (< fr. externat)
A EXTERNÁ ~éz tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern
externat n. 1. școală care primește numai externi; 2. școală secundară de fete.
*externát n., pl. e (d. extern: fr. externat). Școală care are numaĭ elevĭ externĭ. Calitatea de extern la spital: a da examin de externat.
externá vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])

externat dex

Intrare: externat
externat adjectiv substantiv neutru
esternat
Intrare: externa
externa verb grupa I conjugarea a II-a