extern definitie

20 definiții pentru extern

estern, ~ă smf, a vz extern
extern, ~ă [At: LM / V: (înv) estern[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr externe, lat externus] 1 a Care se află în afară. 2 a Care vine din exterior. 3 a Străin. 4 a (Îs) Politică ~ă Politica unui stat față de celelalte state. 5 a (Mat; îs) Unghi ~ Unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi. 6 a (Mat; îas) Unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 7 a (D. medicamente; șîs uz ~) Care se aplică numai pe suprafața corpului. 8 smf Elev sau ucenic ce locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 9 sm Student la medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. corectată
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus.
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ♦ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus.
EXTÉRN1, -Ă, externi, -e, adj. (În opoziție cu intern) Care se află așezat în afară, care se exercită în afară, care vine de afară; din afară, exterior; străin. Acele opere... au fost... scrise cu un anumit scop, extern artei. IBRĂILEANU, SP. CR. 218. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Politica externă a statului nostru democrat-popular este o politică de apărare a păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. Comerț extern (ieșit din uz) = comerț exterior. ◊ Ministerul Afacerilor Externe sau (prescurtat) Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a statului respectiv în problemele privitoare la relațiile internaționale. ◊ (Geom.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. Unghiuri alterne externe v. altern. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului.
EXTÉRN2, -Ă, externi, -e, s. m. și f. 1. (În opoziție cu intern) Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde își învață meseria. In 1895 am ieșit din internat și am terminat liceul ca extern. GALACTION, O. I 15. 2. (În trecut) Student în medicină care, în urma unui examen, e admis să facă practică în spital.
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care se află așezat în afară; din afară, exterior2, străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a unui stat în problemele privitoare la relațiile internaționale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).
extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne
extérn adj. m., s. m., pl. extérni, f. sg. extérnă, pl. extérne
EXTÉRN adj. 1. v. exterior. 2. v. străin.
Extern ≠ intern
EXTÉRN, -Ă adj. Aflat în afară, la exterior; venit din afară; exterior; străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state; unghi extern = unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administrează numai la suprafața corpului. // s.m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau în afara locului unde învață meseria. 2. Student în medicină, admis prin concurs ca practicant într-un spital fără a avea dreptul să locuiască în spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].
EXTÉRN, -Ă I. adj. aflat în afară, din afară; exterior. ♦ politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii. 2. student în medicină practicant într-o clinică. (< fr. externe, lat. externus)
EXTÉRN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este situat în spațiul de dinafară a ceva (sau a cuiva); exterior. 2) Care vine din afară; străin. 3) (despre medicamente) Care se aplică numai la suprafața corpului. /<fr. externe, lat. externus
EXTÉRN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Elev care urmează cursurile la o școală, dar ia masa și locuiește în afara acesteia. 2) Student la medicină care face practică într-un spital. /<fr. externe, lat. externus
extern a. care apare în afară, care vine din afară: boală externă; Ministru de externe, care regulează raporturile României cu țările străine. ║ m. cel ce nu locuiește în școala unde frecventează cursurile, în spitalul unde face practica.
*extérn, -ă adj. (lat. externus, d. extra, afară. V. exterior, intern). Care e pe afară: boală externă (de ex., de pele). Care locuĭește afară din școală: elev extern. Relativ la străinătate: afacerile externe. Geom. Unghĭ extern, format de doŭă paralele tăĭate de o secantă și situat afară din aceste liniĭ (V. altern). S. m. și f. Un extern, o externă, un elev extern, o elevă externă. Student, studentă în medicină care lucrează pe lîngă internĭ la spital. Ministru de externe (subînț. afacerĭ saŭ lucrurĭ), ministru care comunică cu străinătatea. Patologia externă, a boalelor externe. Adv. Pe afară: această boală nu dispare tratînd-o extern.
EXTERN adj. 1. exterior. (Partea ~ a unui fruct.) 2. străin. (Probleme ~ preocupărilor noastre.)
EXTÉRN, -Ă adj. (cf. fr. externe, lat. externus): în sintagmele etimologie externă și flexiune externă (v.).
a lucra extern expr. (d. hoții care au și o sursă legală de venituri) a fura în timpul liber.

extern dex

Intrare: extern (adj.)
extern adjectiv
Intrare: extern (s.m.)
extern substantiv masculin
estern