exteriorizare definitie

23 definiții pentru exteriorizare

exterioriza vtr [At: PETICĂ, O 365 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~zez / E: fr exterioriser] 1 (C. i. sentimente, gânduri, idei etc.) A exprima, a manifesta (în afară, în mod vizibil, direct) prin cuvinte, gesturi, fizionomie etc. 2 A exprima prin intermediul artei.
exteriorizare sf [At: PÂRVAN, I. F. 84 / P: ~ri-o~ / Pl: ~zări / E: exterioriza] 1 Exprimare, manifestare la exterior, vizibil, a unor idei, sentimente etc. Si: exterioritate (2), exteriorizat1 (1). 2 Exprimare prin intermediul artei Si: exteriorizat1 (2).
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza.
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. éxtérioriser.
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [Pr.: -ri-o-] – V. exterioriza.
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. A comunica, a manifesta gînduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc.; a proiecta în afară, a exprima. A simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa. IBRĂILEANU, SP. CR. 219.
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Acțiunea de a exterioriza și rezultatul ei; exprimare. Exteriorizarea gîndurilor.
EXTERIORIZÁ, exteriorizez, vb. I. Tranz. și refl. A comunica, a exprima, a manifesta gânduri sau sentimente prin cuvinte, gesturi etc. [Pr.: -ri-o-] – Fr. extérioriser.
EXTERIORIZÁRE, exteriorizări, s. f. Actiunea de a (se) exterioriza și rezultatul ei; exprimare. [Pr.: -ri-o-]
exteriorizá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 exteriorizeáză
exteriorizáre (-ri-o-) s. f., g.-d. art. exteriorizắrii; pl. exteriorizắri
exteriorizá vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. 1 sg. exteriorizéz, 3 sg. și pl. exteriorizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. exteriorizéze
exteriorizáre s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. exteriorizării; pl. exteriorizări
EXTERIORIZÁ vb. 1. a exprima. (Își ~ sentimentele de bucurie.) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.)
EXTERIORIZÁ vb. I. tr. A exprima, a manifesta idei, sentimente etc. [Pron. -ri-o-, p.i. -zez. / < fr. extérioriser].
EXTERIORIZÁRE s.f. Acțiunea de a exterioriza și rezultatul ei; exprimare, manifestare exterioară. [< exterioriza].
EXTERIORIZÁ vb. tr. a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie. (< fr. extérioriser)
A EXTERIORIZÁ ~éz tranz. (gânduri, idei, sentimente etc.) A face să se exteriorizeze; a da pe față. [Sil. -ri-o-] /<fr. extérioriser
A SE EXTERIORIZÁ mă ~éz intranz. A căpăta expresie exterioară; a se manifesta. /<fr. extérioriser
exteriorizà v. a pune în afară, a projecta.
*exteriorizéz v. tr. (d. exterior; fr. extérioriser). Fil. Arăt (manifest) un sentiment pin vorbe orĭ pin gesturĭ. Arăt (reprezent) un sentiment pin artă.
EXTERIORIZA vb. 1. a exprima. (Își ~ sentimentele de bucurie.) 2. a (se) arăta, a (se) manifesta. (Nu se ~ ca un om supărat.)

exteriorizare dex

Intrare: exterioriza
exterioriza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-o-
Intrare: exteriorizare
exteriorizare substantiv feminin
  • silabisire: -ri-o-