Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru extenuat

estenua v vz extenua
extenua vtr [At: LM / V: (îvr) est~ / P: ~uez / E: fr extenuer, cf lat extenuare] 1-2 A (se) obosi peste măsură printr-un efort excesiv și prelungit Si: a (se) istovi.
extenuat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extenua] 1-4 Extenuare (1-4).
extenuat2, ~─â a [At: HELIADE, D. J. 137/24 / V: (├«nv) est~ / P: ~nu-at / Pl: ~a╚Ťi[1], ~e / E: extenua] 1 Sl─âbit, vl─âguit de munc─â, de oboseal─â, de boal─â etc. Si: epuizat (4), istovit. 2 (D. soluri) Sec─âtuit.
EXTENU├ü, extenuez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) obosi peste m─âsur─â; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] ÔÇô Din fr. ext├ęnuer, lat. extenuare.
EXTENU├üT, -─é, extenua╚Ťi, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sf├ór╚Öit2. [Pr.: -nu-at] ÔÇô V. extenua.
EXTENU├ü, extenuez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) obosi peste m─âsur─â; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] ÔÇô Din fr. ext├ęnuer, lat. extenuare.
EXTENU├üT, -─é, extenua╚Ťi, -te, adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat, sleit2, sf├ór╚Öit2. [Pr.: -nu-at] ÔÇô V. extenua.
EXTENU├ü, extenuez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste m─âsur─â, a-╚Öi slei for╚Ťele, a se istovi. S-a extenuat merg├«nd. Ôľş Ioana (d├«nd ├«napoi)... Eu nu cred c─â extenu├«ndu-ne acum, facem mare lucru. BARANGA, I. 184. ÔŚŐ Tranz. (Rar) Ascensiunea l-a extenuat. ÔÇô Pronun╚Ťat: -nu-a.
EXTENU├üT, -─é, extenua╚Ťi, -te, adj. Obosit p├«n─â la sleirea total─â a for╚Ťelor; istovit, epuizat. A r─âmas l├«ng─â bolnava extenuat─â. BART, E. 381. ÔŚŐ Fig. Locomotiva g├«f├«ia rar, extenuat─â. REBREANU, R. I 16. ÔÇô Pronun╚Ťat: -nu-at.
extenu├í (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenue├íz─â, 1 pl. extenuß║»m (-nu-─âm); conj. prez. 3 s─â extenu├ęze (-nu-e-); ger. extenuß║ąnd (-nu-├ónd)
extenu├í vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. extenue├íz─â, 1 pl. extenu─âm (sil. -nu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. extenu├ęze (sil. -nu-e-); ger. extenu├ónd (sil. -nu-├ónd)
extenu├ít adj. m., pl. extenu├í╚Ťi; f. sg. extenu├ít─â, pl. extenu├íte
EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
EXTENUÁT adj. epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tâhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.)
EXTENU├ü vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -ueaz─â, ger. -u├ónd. [< fr. ext├ęnuer, cf. lat. extenuare < tenuis ÔÇô slab].
EXTENUÁT, -Ă adj. Extrem de obosit; istovit, epuizat. [< extenua].
EXTENU├ü vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /sÔÇÖ/ext├ęnuer, lat. extenuare)
A EXTENU├ü ~├ęz tranz. A face s─â se extenueze. /<fr. ext├ęnuer, lat. extenuare
A SE EXTENU├ü m─â ~├ęz intranz. A pierde toat─â for╚Ťa ╚Öi energia, ajung├ónd ├«ntr-o stare de sl─âbire total─â; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. ext├ęnuer, lat. extenuare
extenuà v. a cauza o mare slăbiciune.
*extenu├ęz v. tr. (lat. ex-tenuare, d. tenuis, sup╚Ťire, slab. V. atenuez). Sl─âbesc, ostenesc foarte mult: munca excesiv─â extenu─şaz─â corpu. V. refl. M─â ostenesc extrem.
EXTENUA vb. a epuiza, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
EXTENUAT adj. epuizat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.)

Extenuat dex online | sinonim

Extenuat definitie

Intrare: extenuat
extenuat adjectiv
Intrare: extenua
extenua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -nu-a
estenua