extenuare definitie

2 intrări

25 definiții pentru extenuare

estenua v vz extenua
extenua vtr [At: LM / V: (îvr) est~ / P: ~uez / E: fr extenuer, cf lat extenuare] 1-2 A (se) obosi peste măsură printr-un efort excesiv și prelungit Si: a (se) istovi.
extenuare sf [At: CADE / P: ~nu-a / Pl: ~uări / E: extenua] 1 Slăbiciune extremă a corpului în urma unui efort excesiv și prelungit Si: epuizare, extenuat1 (1), istovire. 2 Secătuire (a solului) Si: extenuat1 (2). 3 Aducere în stare de oboseală extremă Si: extenuat1 (3).
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.
EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a-și slei forțele, a se istovi. S-a extenuat mergînd. ▭ Ioana (dînd înapoi)... Eu nu cred că extenuîndu-ne acum, facem mare lucru. BARANGA, I. 184. ◊ Tranz. (Rar) Ascensiunea l-a extenuat. – Pronunțat: -nu-a.
EXTENUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, oboseală, epuizare. Extenuare fizică. – Pronunțat: -nu-a-.
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri
extenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenuéz, 3 sg. și pl. extenueáză, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. extenuéze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)
extenuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. extenuării (sil. -nu-ă-); pl. extenuări
EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)
EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab].
EXTENUÁRE s.f. Stare de extremă slăbiciune a corpului; istovire. [< extenua].
EXTENUÁ vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s’/exténuer, lat. extenuare)
A EXTENUÁ ~éz tranz. A face să se extenueze. /<fr. exténuer, lat. extenuare
A SE EXTENUÁ mă ~éz intranz. A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. exténuer, lat. extenuare
extenuà v. a cauza o mare slăbiciune.
*extenuéz v. tr. (lat. ex-tenuare, d. tenuis, supțire, slab. V. atenuez). Slăbesc, ostenesc foarte mult: munca excesivă extenuĭază corpu. V. refl. Mă ostenesc extrem.
EXTENUA vb. a epuiza, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
EXTENUARE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)
extenuare, sin. litotă.

extenuare dex

Intrare: extenua
extenua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -nu-a
estenua
Intrare: extenuare
extenuare substantiv feminin
  • silabisire: -nu-a-