extatic definitie

12 definiții pentru extatic

estatic, ~ă smf a, av vz extatic
extatic, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) est~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr extatique, cf ngr εκστατιχος] 1 a Care aparține extazului (1). 2 a Caracteristic extazului (1). 3 a Care vine din extaz (1). 4 a Care exprimă extaz (1). 5 a Care se referă la extaz (1). 6-7 smf, a (Persoană) cuprinsă de extaz (1). 8 av Cu (mult) entuziasm. 9-10 smf, a (Persoană) care are accese de extaz (2).
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -e, adj. Care este în extaz, supus extazului. Cu ochii întredeschiși, întrevedea cu extatică admirație pe Annie. C. PETRESCU, C. V. 176. ◊ (Adverbial) Eu îți priveam extatic Silueta. CAMIL PETRESCU, V. 26.
extátic adj. m., pl. extátici; f. extátică, pl. extátice
extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. extátică, pl. extátice
EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].
EXTÁTIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)
EXTÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. /<fr. extatique
extatic a. cauzat de extaz: transport extatic.
*extátic, -ă adj. (vgr. ekstatikós). Cauzat de extază: transport extatic.

extatic dex

Intrare: extatic
extatic adjectiv
estatic